Sfârşitul cuplului marital prin divorţ

Omenirea se confruntă de milenii cu problema bucuriei şi suferinţei prin iubire, recunoscând din cele mai vechi timpuri valenţele ei vindecătoare, dar şi forţa, nu de puţine ori devastatoare pentru psihicul uman, atunci când iubirea apare neîndoielnic amputată, răvăşită, neîmplinită, nefinalizată.

Acţiunea judecătorească pentru desfacerea oficială a căsătoriei poate duce la unele consecinţe imediate, directe cât şi la unele indirecte, care se conturează după o anumită perioadă de timp de la pronunţarea divorţului.

În ceea ce priveşte ansamblul urmărilor imediate sunt menţionate:

- Psihotraumatizarea partenerilor în urma şirului neîntrerupt de neînţelegeri dintre ei, precum şi în urma divulgării publice a unor aspecte ale vieţii conjugale;

- Psihotraumatizarea copiilor în perioada premergătoare divorţului când pot fi solicitaţi de unul din părinţi să coalizeze împotriva celuilalt părinte; de asemenea dacă a implinit 10 ani, în faţa instanţei trebuie să-şi exprime opţiunea în vederea rămânerii cu unul din părinţi;

- Îndepărtarea efectivă a copiilor de unul dintre părinţi;

- Separarea de unele lucururi comune, care aveau o anumită rezonanţă emoţional-afectivă.

În ceea ce priveşte consecinţele indirecte, cele care nu se văd pe moment, dar care lasă urme adânci, amintim:

- Comportamentul deviant al copiilor. Studiile asupra delincvenţei juvenile au arătat că, în mare măsură, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autorităţii părinteşti, a controlului precum şi a afecţiunii acestora, ca urmare a divorţului, i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte antisociale. De asemenea se poate ajunge şi la anumite tulburări psihice.

- Aversiune faţă de partenerul de sex opus şi faţă de viaţa de familie. Copii vor ajunge să perceapă deformat locul şi rolul căsătoriei în societate, astfel familia va fi locul chinurilor, a certurilor şi neînţelegerilor, a încălcării demnităţii, al manifestărilor brutale. De aceea unii tineri ajung printr-un proces de generalizare negativă, la manifestarea unei aversiuni faţă de viaţa conjugală, precum şi faţă de reprezentanţii sexului opus, întrucât pentru ei, a te căsători este egal cu a deveni un om fără viitor, fără idealuri, un om chinuit.

- Cazul părinţilor multipli. În urma unor divorţuri succesive, copii ajung să fie educaţi de mai multe mame şi taţi, cu stiluri şi reguli care se bat uneori cap în cap.

- Instalarea tendinţei continue de a divorţa a unor copii când devin adulţi şi se căsătoresc, apare aşa-numitul, pericol al instabilităţii conjugale.

Familia divorţată face parte din categoria largă a familiilor dezorganizate.

Irina Novac, psiholog