În mod tradiţional, cultura a stimulat femeile să facă tot posibilul pentru a fi atrăgătoare, chiar cu preţul disconfortului fizic, mobilităţii şi sănătăţii.
Majoritatea femeilor percep supleţea ca fiind cel mai important aspect al puterii de atracţie fizică. În căutarea unei supleţe ideale multe femei îşi prejudiciază sănătatea fizică şi mintală prin diete foarte limitate în calorii - adică suportă foamea pe care tot ele şi-o impun.
Trăim într-o societate care consideră că un corp suplu este o imagine a frumuseţii. Din această cauză dorinţa de a slăbi a oamenilor şi în special, a tinerelor femei este atît de puternică încȃt poate produce boli de nutriţie foarte grave – cum ar fi anorexia nervoasă, a cărei incidenţă a crescut mult în ultimul timp în întreaga lume. Deşi nu prea li se dau importanţă, aceste persoane sînt printre noi, şi semnalează probleme psihice serioase şi conflicte emoţionale. Deşi pot fi afectaţi şi bărbaţii de această tulburare, ea este de 20 ori mai des întîlnită la femei mai ales la cele tinere. Circa 50-60% dintre persoanele care suferă de acestă tulburare se însănătoşesc, iar restul persoanelor - se îmbolnăvesc cronic. Una din 10 persoane anorexice moare, se sinucide sau are complicaţii medicale.
Femeile ce trăiesc în lumea occidentală, pretind să aibă o imagine cît mai clară a siluietei feminine ideale, iar aceasta este extrem de suplă.
Dar de unde vine acest ideal şi de ce femeile luptă atît de mult pentru a-l atinge?
În occident idealul frumuseţii s-a dezvoltat la începutul anilor '60 tot mai mult, ca un corp-siluetă. Sintagma creată de Naomi Wolf (1990) pentru a desemna presiunile exercitate de ideologia patriarhală promovată de mass-media şi publicitate este o idiologie ce obligă femeile să se conformeze unui ideal estetic impus de beauty contest de tipul Miss World, Miss Texas etc.
Obsesia perfecţiunii fizice, imposibil de atins dealtfel, generează mari tulburări alimentare, insecuritate şi depresii cu efecte dezastruoase asupra individului. În ultimii 10 ani, tulburările nutriţionele de tip anorexic au crescut exponenţial, corelativ cu obsesia imaginii impecabile a look-ului seducător.
Mii de tinere au drept principal obiectiv pierderea cîtorva kilograme în greutate pentru a se apropia de idealul feminin perfect, promovat de mass-media, concursurile de frumuseţe şi marile spectacole de modă. Ordinea socială funcţionează ca o piaţă de bunuri simbolice ce domină de viziunea masculină, şi atunci A FI, înseamnă pentru femeie A FI VĂZUTĂ de un ochi masculin sau de un ochi informat de categorii masculine.
Valoarea şi evaluarea femeii ţin de aparenţa sa fizică – sexualizată, care construieşte un adevărat limbaj al seducţiei. Femeile sînt socialmente înclinate să se considere obiecte estetice şi să acorde o atenţie constantă la tot ce ţine de frumuseţe, eleganţa corpului, a ţinutei etc.
Supleţea este aşadar, arătată de către mijloacele de informare în masă în calitate de ideal spre care se tinde, şi acest mesaj este bine întărit prin tratarea urîtă şi portretizarea negativă a oamenilor graşi, în special a femeilor. Femeile se compară cu idealul, fiindcă în timpul vieţii au fost învăţate că vor avea succes doar în cazul în care vor arăta „corespunzător”.
Desenate, pictate sau sculptate imaginele femeilor sînt, de obicei, percepute ca nişte creaţii artistice. Însă imaginile femeilor văzute la TV sau în reviste sînt de obicei considerate reprezentări reale, deşi un fotomodel din revistă sau o actriţă este deseori pictată şi sculptată în mod riguros. Femeia „de acolo” este supusă ore în şir machiajului şi coafării, uneori regimuri stricte de antrenament şi posibil foamei autoimpuse şi chirurgii estetice, fotografiile fiind mereu prelucrate. Deoarece femeile sînt încurajate permanent de aceste fotomodele extrem de atrăgătoare, îşi percep corpurile ca fiind inadecvate. Iar dacă încearcă să „corecteze” corpurile lor şi eşuiază, pot ajunge la disperare încît vor continua dieta şi sportul pînă la absurd. Cu cît tind spre acest ideal, cu atît aceste femei se expun riscului anorexiei nervoase.
Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasa (dupa DSM-IV) sînt următoarele:
1. Refuzul de a-şi menţine o greutate corporală situată la, sau puţin peste nivelul minim normal pentru varstă şi înalţime
2. Teama intensă de a creşte în greutate sau de a se îngrăşa, deşi greutatea este sub cea normală;
3. Tulburări de percepţie a greutăţii sau a aspectului fizic, autoevaluare necorenspunzătoare a greutăţii sau a aspectului fizic ori negarea importanţei pe care o are greutatea normală;
4. Amenoree, definită ca absenţa consecutivă a cel puţin trei menstruaţii.
În DSM-IV anorexia este definită ca fiind „o tulburare caracterizată prin foame autoimpusă şi refuzul de a menţine o greutate peste valoarea minimă a normalului, asociată de teama intensă de îngrăşare”. Deci, anorexia nervoasă este acea stare caracterizată printr-o aversiune emoţională sau psihică faţă de mîncare, ceea ce duce la o slăbire extremă a corpului.
Hobby-urile sau profesiile care implică evident supleţea pot deasemenea accentua riscul de a provoca această tulburarea de alimentaţie. Printre acestea sînt dansul, munca de fotomodel, actoria şi atletica. Un fotomodel a spus: „Munca mea este să fiu suplă”. Femeile care îşi aleg aceste profesii se expun unui risc mare de a face anorexie nervoasă decît femeile ale căror performanţe personale sunt mai puţin legate de aspectul exterior şi greutate.
Unii cercetători afirmă că epidemia de tulburări alimentare de tip anorexic printre femei n-ar exista fără de idealul de femeie suplă al culturii noastre. Studiile efectuate sugerează că anorexia nervoasă care este cea mai severă formă de foame există cu deosebire în America de Nord şi în Europa de Vest, fiind rară în Asia cu excepţia categoriilor sociale medii şi superioare occidentalizate din Hong-Kong şi Japonia.
Restricţia calorică severă este pe larg considerată o modalitate acceptabilă de încercare a modificării corpurilor. Însă foamea autoimpusă, dietele sărace în calorii, anorexia nervoasă secătuiesc rezervele de energie mintală care ar putea fi distribuite cu o utilitate mult mai mare în atingerea altor scopuri. Ea diminuiază şi energia fizică, lezează sănătatea cîteodată, în mod fatal.
Astfel dorinţa de a fi acceptată de-a avea multiple oportunităţi, poate face idealul supleţei să pară extrem de dezirabil, transformînd corpurile multor femei, prin care acestea încearcă să obţină ceea ce se numeşte aceptare şi prestigiu.
Irina Novac, psiholog
