Cind avem nevoie de consultatia unui psiholog?

Ce este consilierea psihologică, cine beneficiază de ea și cum se desfășoară o ședință la psiholog? La acestea si alte intrebari ne rasunde Psihologul Irina Novac, care ne explica în ce cazuri trebuie să mergem la psiholog, ce vom vorbi cu el și în câte ședințe se poate rezolva o problemă cu care ne confruntăm, în cazul în care apelăm la psiholog.

Ce este consilierea psihologică ?
Consilierea psihologică este un proces de sprijin, de acordare de ajutor unei persoane pentru ca aceasta să-și atingă scopurile sau să-și resolve problemele. Consilierea psihologică este o forma de intervenție psihologică care se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situație de impas cu privire la rezolvarea unor situații de crize sociale, profesionale sau familiale.

Cum te poate ajuta consilierea psihologica ?
Spațiul terapeutic este un mediu sigur și securizant unde putem să: examinăm problema dintr-o altă perspectivă; abordăm situații dificile; înțelegem cauzele unei eventuale probleme; învățăm să facem față emoțiilor dureroase; identificăm modalități de alternativă, de abordare a unor situații sau probleme; ne dezvoltăm noi aptitudini și abilități.

Cui îi este indicată consilierea psihologică ?
Oricărei persoane, care dorește un interlocutor neimplicat într-o situație în care emoțiile sunt atât de puternice în cât impiedică găsirea unei rezolvări. De asemenea copiilor care au probleme de adaptare școlară sau de relaționare; Adolescenților care se simt dezorientați profesional sau au dificultăți de relaționare; Prinților care se confruntă cu greutăți în relaționarea cu copilul lor; Adulților care trec prin perioade dificile: presiuni profesionale, sociale, separare, stress. Consilierea este indicată tuturor persoanelor care au nevoie de susținere ori care doresc să facă schimbări importante în viața lor.

În ce situații se recomandă consilierea ? Când apelăm la psiholog ?
Atunci când în viața cuiva intervine o criză majoră, un obstacol, necesitatea luării unei decizii foarte importante. Consilierea poate fi de ajutor în situații ca: pierderea unei persoane dragi, probleme în cuplu, separare sau divorț, dificultați în relația părinte-copil, adaptarea la o nouă situație de viață, conflict decizional, pierderea stimei de sine, retragerea din viața socială, dependențe, tulburări de alimentație, experiențe traumati zante și altele.

Omul ca să se prezinte la psiholog, nu e de ajuns să aibă o problemă, ci să recunoască că o are. Unii oameni au nevoie de mult timp ca să se convingă de acest lucru. Tolstoi spunea că: „Există lucruri pe care nu le spui decât prietenilor tăi; există lucruri pe care nu le spui nimănui, și în final există lucruri pe care nu ți le spui nici măcar ție". Autodezvăluirea presupune o anumită doza de curaj. Cei slabi rămân acasă.

Despre ce se discută cu un psiholog?
În primele ședințe consilierul se focalizează pe capacitațile și forțele pe care le are clientul în confruntarea cu problemele din lumea care îl înconjoară. Asta înseamnă ascultarea aspectelor pozitive și celor negative. Oamenii vor vorbi despre ceea ce alții vor dori să audă. Dacă un consilier va asculta doar despre slăbiciunile și problemele clienților, aceștia vor vorbi doar despre acestea. Este bine și necesar ca pacientul să-și spună părțile frumoase ale vieții sale, dar acestea sunt doar o parte a imaginii vieții sale. Pe de altă parte dacă consilierul evită aspectele mai grele, la fel va face și pacientul.

Când trebuie să apeleze la consiliere un cuplu?
Într-un cuplu, unele situații pot fi mai ușor rezolvate, în timp ce în altele conflictul escaladează, scăpând de sub control. Multe dintre aceste interacțiuni negative sunt determinate de așteptările nerealiste ale partenerilor cu privire la celălalt sau de convingerile lor negative cu privire la relația în sine. Această gândire, nu face altceva decât să blocheze procesul de comunicare dintre parteneri și să genereze alte conflicte. În asemenea cazuri, un psiholog este de mare ajutor. Schimbarea, de orice natură de asemenea poate adduce un cuplu în cabinetul unui psiholog: aparitia unui copil, somaj, evoluție profesională a unuia dintre parteneri etc.

Ce motive aduc un cuplu la psiholog ?
Motivele pot fi diferite pentru fiecare dintre partenerii, deoarece felul în care ei văd și simt lucrurile este foarte diferit, personal. Sunt situații când partenerii simt că ceva "nu merge", dar nu pot spune ce anume. Vorbind despre aceste lucruri, le pot vedea cu mai multa claritate, iar rezolvarea problemei se conturează rapid. Rolul terapeutul în aceste cazuri este de a-i ajuta pe cei doi să vorbească despre ceea ce până atunci considerau penibil și de nespus. Sunt situații, însă, mai complexe când atât identificarea problemelor, cât și soluționarea lor necesită mai mult timp. Situații precum: certurile frecvente, indecizia de a rămâne în relație, infidelitatea, disfuncțiile sexuale, gelozia, violența verbală, fizică sau chiar sexuală.

Irina Novac, psiholog

Interviu realizat de Anastasia Popescu pt www.pentruea.md

Relatiile sexuale sub microscop – cum mentinem pasiunea de la inceput

Cât de importantă este legătura intimă într-un cuplu?
Pe parcursul dezvoltarii unei relatii de iubire, intimitatea dintre cei doi cunoaste o variatie fireasca a intensitatii si calitatii. Odata ce gradul de deschidere creste treptat, relatia si interactiunea devine tot mai profunda pe mai multe planuri. Daca exact la inceputul fazei de indragostire, partenerii urmaresc atingerea unui grad mare de intimitate, ulterior, cind se ajunge la iubirea profunda, aceasta dorinta pentru intimitate isi pierde din intensitate dar cistiga in calitate. Astfel, orice cuplu experimenteaza 2 tipuri de intimitate: una de tip fuzional – ce apare la indragostiti, cu o mare intensitate emotionala, si alta de tip matura – care apare dupa ce trece valul indragostirii, si permite mentinerea autonomiei si dezvoltarii personale. Astfel spus, intimitatea matura, constituie temelia relatiilor intime durabile. Ea ofera admiratie si incredere, convingerea ca partenerului nostru ii pasa de ce ni se intimpla, si avem intelegere reciproca etc. Intimitatea, nu se refera doar la contactul sexual, ci prin ea se intelege comunicarea gindurilor si a sentimentelor noastre foarte personale, si presupune sa impartasesti fiecare domeniu al vietii tale cu celalalt. Iar cind cunosti pe cineva in mod intim, inseamna a cunoaste in totalitate acea persoana.

Când credeți că e momentul cel mai potrivit pentru un cuplu să aibă relații intime?
Nu exista o regula comuna, de care trebuie sa tinem cont atunci cind decidem sa ne apropiem intim de partener. Dar e important ca sa comunicam acest lucru atunci cind ne simtiti pregatiti psiho-emotional. Iar aceasta pregatire se refera la sentimentul ca nu-ti va parea rau dupa asta. Bineinteles este si aspectul moral, in sensul ca nu mergi catre relatiile intime daca deja esti implicat intr-o relatie, sau daca inca nu ai depasit emotional fosta relatie. Deasemenea, acceptam sa avem relatii sexuale cu partenerul fata de care avem o atractie fizica, - obligatoriu! La fel, sunt ok si relatiile intime in cazul in care cei doi decid impreuna, de comun acord, ca vor sa se simta bine, fara implicatii afective. Si ar fi contraindicat sa mergeti catre o partida de sex atunci cind nu sunteti sigur, aveti careva temeri si indoieli, nu va simtiti atras, sau simtiti o anumita presiune la solicitarea celuilalt pertener. Astfel de contacte, vor fi mai degraba neplacute si stinjenitoare, care se va lasa cu emotii dezagreabile.

Care pot fi cauzele că partenerii nu mai sunt satisfăcuți în relațiile lor sexuale?
Armonia sexuala implica cunoasterea preferintelor, fanteziilor, obiceiurile partenerului, empatie, autodaruire. Daca asteptarile celor doi nu sunt implinite in privinta intimitatii fizice si emotionale, atunci relatia de cuplu va incepe sa sufere. Atunci cind unul din parteneri doreste intimitate sexuala, iar celalalt nu – primul se va simti respins si nedorit, iar in timp asta va perturba armonia sexuala dinte cei doi. Deasemenea unele din motivele care perturba relatiile sexuale in cuplu – ar fi problemele casnice cu grijile si neplacerile zilnice, lipsa sentimentului de libertate, lipsa noului si a neprevazutului, pictiseala din casnicie, diferentele de libido intre cei doi, stresul generat de problemele de la serviciu, dar si aparitia copiilor care schimba adesea substantial intimitatea sexuala a partenerilor.

De ce credeți că sexul devine nesatisfăcător după un timp într-o căsnicie?
O relatie de iubire pe termen lung aduce foarte multe avantaje, insa pentru viata sexuala, durata relatiei ucide putin din pasiunea si placerea sexuala prezente din plin la inceput. Exact lucrurile spre care tindem intr-o relatie de dragoste, si anume, familiaritatea, stabilitatea, si securitatea, diminueaza pasiunea si dorinta sexuala dintre cei doi. Astfel, casnicia se bazeaza in primul rind pe disponibilitatea partenerilor, iar acest lucru va inhiba libidoul si dorinta de sex. La fel placerea sexuala va fi umbrita si de neintelegerile dintre cei doi de la alte probleme ale vietii comune, sau comunicarea paradoxala si comunicarea superficiala – cind partenerul crede ca celalat stie ce el vrea, rutina relatiei, si lipsa emotiilor erotice.
Mai trebuie de mentionat ca sexul este privit ca un mod de a ne apropia emotional de partener, si devine prioritate si cerut intens cu cit accesul la partener este mai greu. Insa in cazul unei relatii de casnicie, stabile, sexul devine o simpla dorinta, care usor poate merge spre coada listei de prioritati, undeva dupa somn, munca, intilniri cu prietenii etc., deoarece cuplul are deja intimitatea emotionala. Astfel, frecventa sazuta a sexului in casnicie, nu neaparat semnifica viata sexuala deficitara. In cazul unei relatii de care partenerii nu sunt siguri, sexul poate fi frecvent, pentru ca devine principala metoda de a mentine partenerul linga el.

Credeți că problemele sexuale pot fi soluționate în cuplu sau cei doi parteneri trebuie să apeleze la consiliere specializată?
O relatie de cuplu din care lipseste sexul, va deveni o relatie vulnerabila. Iar sexul necalitativ este unul din subiectele de tensiune dintre cei doi, dar care se mascheaza adesea, sub diferite subiecte de cearta. Din pacate, partenerii unui cuplu care are probleme sexuale, nu va vorbi deschis despre asta, dar va dirija tensiunea acumulata la acest capitol, catre alte certuri, neintelegeri, reprosuri, invinuiri, acuzatii etc. Deasemenea nervozitatea, presiunile exercitate, sentimentele de frustrare, asa zisele astenii in cuplu, starea depresiva etc, vor fi urmarile unei vieti sexuale precare in casnicie. Cei doi pot demara un demers de solutionare a acestor probleme, doar daca au curajul sa vorbeasca deschis despre senzatiile si emotile lor, nevoile sale erotice, dorinta de nou, fantezii, etc deasemenea, vor avea rabdarea sa sa cunoasca aceasta latura si introducerea elementelor noi, dar acceptate si la celalalt partener. De multe ori, partenerii unui cuplu pot folosi sexul a pedeapsa pentru unele greseli comise de partener, in sensul ca refuza intimitatea pentru ca i s-a incalcat ceva din „contractul” relatiei. In cazul unor adevarate blocaje la acest capitol, cei doi va trebi sa abordeze intr-o forma cit mai securizanta si bazata pe respect si intelegere, problema care afecteaza viata lor sexuala, apelind la specialistii psiho-sexologi, sau cel putin la un pshoterapeut de cuplu, si nicidecum aminata, pentru ca astfel de probleme odata instaate nu se vor rezolva de la sine. Iar consecintele acestei probleme pot merge catre insatisfactie maritala si chiar catre disolutia cuplului.

Cum să găsească cuplurile longevive armonia în relațiile lor intime?
Pentru a readuce scinteia care era la inceputul relatiei, partenerii unui cuplu casatorit de ceva ani, trebuie sa creeze periodic putina distanta intre ei. Chiar daca casnicia ii face pe cei doi cei mai buni prieteni, cei mai buni parteneri de viata si suflete gemene care se cunosc atit de bine, aceste emotii, spre care se tinde de fapt, nu stimuleaza dorinta sexuala. Deci pentru ca dorinta sa fie intensa, trebuie de mentinut o anumita independenta pe care o aveau cei doi la inceput. Astfel cei doi nu trebuie sa aba acces unul la altul oricind, pentru a pastra libidoul activ. Un pic de distanta si separare, chiar micile secrete, vor stimula atractia si vor alimenta excitatia sexuala, pentru ca va genera putin din atmosfera de cucerire, care era la inceput.
Un alt aspect ce trebuie adus in relatia dintre soti, este noutatea. Pentru nimeni nu este un secret ca sexul cu un alt partener este excitant, tocmai pentru ca este ceva nou. Deci noutatea produce atractie. Este nevoie sa va redescoperiti unul pe altul in micile vacante pentru voi doi, serile romantice, petrecerea unor momente impreuna, ferite de ochii celoralti, etc. Deasemenea antrenati-va in activitati noi in calitate de cuplu, de ex: mersul la un eveniment, sau un seminar impreuna, vizionarea unui nou film, achizitionarea unui bun comun, celebrarea unor sarbatori de cuplu etc
La fel, sa nu se renunte la sarutarile tandre, si mingierile placute, care nu neaparat trebuie sa se termine cu sex. Ele vor creste in schimb, sentimentele de excitare, asteptare si anticipare.
Si nu in ultimul rind, revenirea la micile placeri ce va intrigau sentimentele – sms-urile cu de gluma, mici surprize, cadouri dragute, flori, mici atentii cu care va surprindeati la inceput.

Ce sfaturi ați da cuplurilor pentru echilibrul lor sexual?
De fiecare data cind apare o problema cu persoana iubita, indiferent de ce ordin nu ar fi, straduiti-va sa o rezolvati pe loc, fara a o amina sau a o ignora. Astfel, rezolvarea micilor probleme, vor permite partenerilor sa nu tensioneze relatia si astfel sa nu le fie afectata intimitatea sexuala. Desemenea recomand, discutii deschise despre viata amoroasa, si dorintele noi ce apar la cei doi. Deasemenea, abordati-va partenerul periodic in contexte erotice noi, care va genera emotii vii si va vor aminti de fluturasi din stomac!

Irina Novac, psiholog-consilier

Interviu realizat pt situl www.elegant.md

Sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate la copii (ADHD)

1.Cum facem distincția dintre un copil zvăpaiat, obraznic și unul care suferă de sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate? Care sunt principalele trăsături de comportament al copilului, care ar trebui să-i alarmeze pe părinți?
In general daca observam ca copilul nostru misca adesea miinile sa picioarele aparent fara logica sau se leagana pe scaun, sau se ridica deseori in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea asezat. Deasemenea daca vorbeste prea mult si ii este greu sa ramina linistit in jocurile sau activitatile placute. La fel ne va pune in garda daca copilul nostru ii este greu sa-si astepte rindul, sau sare adesea cu raspunsul fara sa astepte intrebarea pina la sfirsit, si ii intrerupe in mod repetat pe ceilalti, manifestind in mod frecvent un comportament impulsiv. Deasemenea, copii cu ADHD, au mari probleme de atentie, respectiv acesti copii nu reusesc sa dea atentie detaliilor, nu se pot concentra, nu asculta atunci cind ii vorbim, uita diverse lucruri sau pierde in mod repetat obiecte necesare activitatii sale, si le este greu sa-si organizeze activitatile. Si apoi, luam in calcul daca aceste manifestari sunt foarte evidente si se manifesta atit acasa, la scoala sau gradinita cit si in alte situatii si dureaza mai bine de 6 luni. Deasemenea, ne alarmam daca aceste simptome apar pina la 7 ani. In celelalte situatii, copilul nostru manifesta o simpla zbintuiala, pe un fundal de dispozitie maxima sau care se accentuiaza in perioadele de criza de virsta. Ceea ce face diferenta intre un copil activ si unul cu ADHD, este frecventa si intensitatea comportamentelor enumerate mai sus, si apar cu precadere in situatiile cind copilul ar trebui sa se concetreze si sa aiba rabdare, de ex: cind isi desfasoara o activitate de invatare sau cind ia masa.

2.De ce apare sindromul ADHD la copii? Care ar fi factorii care determină apariția acestor comportamente la cei mici?
Pana in prezent nu exista o explicatie clara care explica aparitia hiperactivitatii dar se considera ca principala cauza ar fi anumite dereglari ale functiei cerebrale, determinate de complicatii in timpul sarcinii, sau nasterii, factori ereditari, si alimentatia sugarului, bogata in zaharuri, carbohidrati si dulciuri. De ex: copii nascuti timpuriu, sau mame care au consumat alcool in timpul sarcinii, sau au fumat dar si conditiile in care traiesc copii, adica familia, gradinita sau scoala care ar influenta simtitor evolutia tulburarii. Si ma refer aici la regulile foarte dure sau limitele si avertismentele excesive, adesea incalcate de copil, va determina un cerc vicios al experientelor negative si vor influenta comportamentul social al copilului.

3.Este adevărat că băieții sunt mai susceptibili la această boală decât fetele? De ce?
In general, cam 3-7 % din copiii cu virsta scolara sufera de tulburare de hiperactivitate. Iar raportul dintre baieti si fete este de 2:1. Baietii in general sunt mai activi si mai agresivi, la nivel de instinct, si au tendinta sa-si asume mai usor riscuri, in comparatie cu fetele care sunt mai linistite de firea lor si mai docile. Ele au nevoie de incurajari pentru a fi mai active. Deasemenea e important de retinut ca aproximativ 30% dintre copii cu ADHD repeta clasa o data, 40% intra in programele de educatie speciala, iar 30% nu reusesc sa finiseze liceul.

4.Cine ar trebui să depisteze această boală? Cine se face responsabil de descoperirea la timp a sindromului ADHD?
Desi aceasta tulburare este greu de depistat pina la virsta de 3 ani, informatiile furnizate de parinti permit identificarea simptomelor premergatoare aparitiei acestei tulburari de comportament. Parintii sunt primii care oserva ca copilul lor are obiceiuri nesanatoase legate de somn, iritabilitate, deasemenea ei observa ca acesti copii sunt mai greu de consolat cind pling, sunt mai obositori, mai stresanti si mai problematici. Iar diagnosticul propriu-zis de hiperactivitate il poate stabili un specialist, care poate fi medicul pediatru, iar acesta va poate directiona catre un neurolog pentru copii, un medic psihiatru sau un psiholog clinician. Deasemenea aici este important sa se faca un diagnostic diferentiat intre simptomele de agitatie, neliniste si auto-control scazut determinate de anxietate, sau suprasolicitarea la gradinita sau scoala, sau hiperactivitate indusa de medicamente, sau problemele de concetratie care apar la copii cu dispozitie depresiva si tulburari emotionale etc.

5.Ce se poate întâmpla, dacă sindromul ADHD nu este depistat la timp?
Acesti copii vor prezinta performante scolare scazute si vor avea frecvente probleme de invatare. Deasemenea, copiii de tip hiperactiv dominant impulsiv, vor fi expusi riscului din punct de vedere social. La fel copii cu ADHD continua sa indeplineasca criteriile de diagnostic si in adolescenta, virsta la care ei sunt insuficienti pregatiti pentru a face fata cerintelor programului liceal, ce solicita abilitati de studiu individual. Obiceiurile proaste de lucru, lipsa abilitatilor organizatorice si gradul scazut de perseverenta vor duce frecvent la probleme scolare grave in perioada liceului. Alte probleme sociale si emotionale specifice acestor persoane sunt reprezentate de riscul sporit de tot felul de accidente, adoptarea frecventa a unor comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri, sporturi extremale etc. Deasemena, copii care erau mai impulsivi, mai agresivi, vor dezvolta tot mai multe probleme de socializare, care vor lua forma absenteismului scolar, a minciunii si a furtului.

6.Această problemă trebuie tratată sau trece de la sine?
In general, manifestarile de hiperactivitatea debuteaza inainte de virsta de 3 ani, si evolueaza in perioada scolarizarii. Incepind cu adolescenta, se reduce din nelinistea corporala, dar se mentin dificultatile atentionale si orientarea spre actiuninile impulsive. Deci odata cu virsta, se reduce agitatia, problemele de concentrare si impulsivitatea, dar acestea ramin totusi mai accentuate decit la alti adolescenti. Asadar, aceasta tulburare necesita interventie si nu aminare sau toleranta in ideea ca in curind va trece.

7.Ce presupune tratamentul?
In cazul copiilor hiperactivi se recomanda sa se intervina printr-un program complex de terapie comportamentala, in mediul lor de viata. Ma refer aici la aplicarea anumitor tehnici de autocontrol si dezvoltare a atentiei si concentrarii in familie prin instruirea parintilor si rude, in gradinita sau scoala, de catre educatori si invatatori, si lucru nemijlocit cu copilul prin training-uri si programe psiho-pedagigice. In cazul diagnosticului de ADHD se intervine si cu tratament medicamentos. Deci psihoterapia comportamentala va pune accent pe influentarea comportamentelor problema prin consecinte negative si pozitive, gestionarea comportamentului si imbunatatirea conduitelor copiilului specifice virstei. Asadar programele de management situational au rolul de a determina o schimbare comportamentala prin intermediul recompenselor. Copii cu ADHD raspund cel mai bine la ceste programe ce prevad intariri imediate ale comportamentului adecvat, contin obiective clar definite si vizeaza comportamente specifice.

8.Ce ar trebui să facă părinții pentru a-și ajuta copilul să depășească această stare?
In mod frecvent, parintii copiilor cu probleme comportamentale au impresia ca nimic nu merge bine, iar copilul lor are doar probleme. Intrebati care este problema, ei vor raspunde: Totul, de dimineata pina seara totul merge greu! Insa daca ei doresc sa obtina modificarea comportamentului copilului, este nevoie de o o imagine clara asupra dificultatilor, unde ele apar, si care sunt acestea. Deci mai inti trebuie sa identifice problemele. Apoi, parintii trebuie sa manifeste interes pentru instruirea in programele de interventie psiho-pedagogica elaborate de catre un psihoterapeut specialist in problematica copiilor si adolescentilor. Aceste programe vor presupune fise de lucru, ghid cu reguli clare si sistem de recomense de intarire a comportamentelor dezirabile.

9.Din câte știu, un mijloc prin care se poate trata ADHD, este consilierea psihologică. Ce presupune aceasta și cât de eficientă este?
De fapt, acesti copii necesita un program de interventie nu neaparat la cabinetul psihologic, dar acasa, la gradinita sau scoala si in alte situatii din viata copilului, zi de zi. De consiliere psihologica au nevoie mai degraba parintii, unde impreuna cu psihologul pot identifica situatii care declanseaza comportamentul hiperactiv, si invata cum sa dezvolte la copilul lor concentratia, atentia si rabdarea, prin tot felul de tehnici si strategii comportamentale. In cazul copiilor cu hiperactivitate sunt eficiente programele de interventie situationala imediata. Deasemenea sunt eficiente si centrele speciale pentru dezvoltarea copiilor, ce vin cu activitati si masuri psihologice de corectie prin joc, si activitati pedagogice, astfel ca acesti copii sa poata sa se integreze cit mai optim in colectivele de copii.

10.Ce sfaturi le-ați oferi părinților al căror copii suferă de sindromul ADHD?
Parintilor le sugerez sa-si managerieze atent starile de furie si cele de lipsa de rabdare, sa observe si sa se concentreze pe aspectele pozitive ale copilului lor, sa citeasca si sa fie la curent cu informatie noua din domeniu pentru a-si sprijini copilul, sa tina legatura si dialogul cu educatorii si profesorii copilului sau si sa ceara ajutor specializat ori de cite ori are nevoie.

Irina Novac, psiholog
Interviu realizat pt situl familia.md

Depresia din sezonul rece - cum o recunoastem si ce facem pentru a scapa de ea

Sosirea iernii, vine cu zile mai scurte, cu temperaturi în scădere, cu soare mai puțin prezent, toate acestea ne influențează starea psihică și crează un adevărat disconfort fizic. Așadar, schimbările care se petrec în starea de spirit, an de an, odată cu venirea iernii, țin de astenile de sezon, și simptomele ei trec odata cu venirea soarelui de primăvară.

Simptomele sunt diverse, de la oboseala fizică și dorința de a dormi mai mult de 8 ore, tristețe, iritabilitatea, deficit cognitiv manifestat prin: dificultăți de concentrare, atenție scăzută, lipsa inițiativei, îngreunarea activităților curente, care în mod normal ar fi ușor de executat, insatisfacția în activitatea de lucru, nevoia de a mînca dulce și a consuma alcool, greutate în corp, diminuarea libidoului, sentiment de inutilitate etc.

Dacă observați aceste simptome, care se repetă toamnă de toamnă, e semn că suferiți de tulburarea afectivă de sezon. Și dacă vă lăsați conduși de aceste simptome, puteți dezvolta o adevărată depresie. Tocmai pentru că apare o anumită izolare și fugă în singurătate, se neglijează relațiile și astfel nu ne mai implicăm afectiv ca pînă acum. Suprapusă peste simptome de anxietate, afecțiuni psihosomatice, depresii cronice, etc astenia de toamnă va duce la agravarea și intensificarea acestora, în perioada rece a anului. Iar astfel ne alarmăm și începem să mergem la medici, încercînd să găsim cauza medicală, facem tot felul de tratamente, fără să ne dăm seama, că ne lovim de o dificultate de adaptare a organismului nostru la venirea iernii.

Cele mai afectate de depresia de sezon sunt femeile, mai ales cele trecute de vîrsta de 30 de ani, care devin mult mai sensibile și influențate de timpul de afară, persoanele cu temperament melancolic și flegmatic, deasemenea persoanele cu personalitate de tip distimic, adică predispuse la stări melancolice și tristețe.

Ce facem?

1. În primul rînd nu renunțăm la sport și activitatea fizică. Chiar dacă afară plouă sau e frig, nu ne izolăm în casă, ci facem plimbări scurte, ne întilnim cu prietenii, și mergem pe jos 30 minute zilnic. Asta ne va umple de energie și ne va aduce o bună dispoziție.

2. Dormim suficient, fără a amîna trezirea de dimineață. Putem recompensa însă sîmbătă și duminica, cînd ne oferim posibilitatea să lenevim un pic mai mult în pat.

3. Mîncăm mai consistent, tocmai pentru că frigul ne consumă caloriile, dar fără să exagerăm cu dulciurile, alcoolul sau alimentele grase. Urmărim să avem la masă alimente ”vii”: mere, usturoi, citrice, legume de sozon etc

4. Ne înconjurăm de culoare! – Alegem să îmbrăcam haine comode dar și frumos colorate, pentru a ne ne spori buna dispoziție. Deasemenea aducem culoare și la birou, prin gadjet-uri viu colorate, sau prin o noua floare de ghiveci. Nu neglijăm nici casa noastră, amenajînd un colț viu colorat unde ne retragem pentru a ne ralaxa.

5. Ne ascultăm corpul și ne alităm cu o procedură SPA sau un masaj relaxant. Facem băi cu sare, cu ierburi calmante, pentru a ne odihni corpul, a ne răsfăța simțurile și a ne echilibra mintea.

6. Ne organizăm munca și evităm suprasolicitarea. Dacă e posibil chiar amînați anumite proiecte mari, pentru primăvară, cînd vă veti simti mai energici. În schimb ne dozăm cu activități plăcute și relaționăm cu oamenii scumpi, comunicăm calitativ și ne manifestăm atașamentul față de ei.

7. Iar dacă vedeți că simptomele nu dispar, dar se intensifică și lipsa de sens vă copleșește, atunci ar fi cazul să apleați și la un psiholog. Consilierea psihologică Vă va ajuta să Va priviți altfel, să meditați la reușitele și capacitățile Dvs., deasemenea să Vă evaluați motivațiile și resursele nebănuite de care dispuneți.

Va doresc o iarnă ușoară, plină de arome și discuții de suflet!

Irina Novac, psiholog consilier