Sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate la copii (ADHD)

1.Cum facem distincția dintre un copil zvăpaiat, obraznic și unul care suferă de sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate? Care sunt principalele trăsături de comportament al copilului, care ar trebui să-i alarmeze pe părinți?
In general daca observam ca copilul nostru misca adesea miinile sa picioarele aparent fara logica sau se leagana pe scaun, sau se ridica deseori in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea asezat. Deasemenea daca vorbeste prea mult si ii este greu sa ramina linistit in jocurile sau activitatile placute. La fel ne va pune in garda daca copilul nostru ii este greu sa-si astepte rindul, sau sare adesea cu raspunsul fara sa astepte intrebarea pina la sfirsit, si ii intrerupe in mod repetat pe ceilalti, manifestind in mod frecvent un comportament impulsiv. Deasemenea, copii cu ADHD, au mari probleme de atentie, respectiv acesti copii nu reusesc sa dea atentie detaliilor, nu se pot concentra, nu asculta atunci cind ii vorbim, uita diverse lucruri sau pierde in mod repetat obiecte necesare activitatii sale, si le este greu sa-si organizeze activitatile. Si apoi, luam in calcul daca aceste manifestari sunt foarte evidente si se manifesta atit acasa, la scoala sau gradinita cit si in alte situatii si dureaza mai bine de 6 luni. Deasemenea, ne alarmam daca aceste simptome apar pina la 7 ani. In celelalte situatii, copilul nostru manifesta o simpla zbintuiala, pe un fundal de dispozitie maxima sau care se accentuiaza in perioadele de criza de virsta. Ceea ce face diferenta intre un copil activ si unul cu ADHD, este frecventa si intensitatea comportamentelor enumerate mai sus, si apar cu precadere in situatiile cind copilul ar trebui sa se concetreze si sa aiba rabdare, de ex: cind isi desfasoara o activitate de invatare sau cind ia masa.

2.De ce apare sindromul ADHD la copii? Care ar fi factorii care determină apariția acestor comportamente la cei mici?
Pana in prezent nu exista o explicatie clara care explica aparitia hiperactivitatii dar se considera ca principala cauza ar fi anumite dereglari ale functiei cerebrale, determinate de complicatii in timpul sarcinii, sau nasterii, factori ereditari, si alimentatia sugarului, bogata in zaharuri, carbohidrati si dulciuri. De ex: copii nascuti timpuriu, sau mame care au consumat alcool in timpul sarcinii, sau au fumat dar si conditiile in care traiesc copii, adica familia, gradinita sau scoala care ar influenta simtitor evolutia tulburarii. Si ma refer aici la regulile foarte dure sau limitele si avertismentele excesive, adesea incalcate de copil, va determina un cerc vicios al experientelor negative si vor influenta comportamentul social al copilului.

3.Este adevărat că băieții sunt mai susceptibili la această boală decât fetele? De ce?
In general, cam 3-7 % din copiii cu virsta scolara sufera de tulburare de hiperactivitate. Iar raportul dintre baieti si fete este de 2:1. Baietii in general sunt mai activi si mai agresivi, la nivel de instinct, si au tendinta sa-si asume mai usor riscuri, in comparatie cu fetele care sunt mai linistite de firea lor si mai docile. Ele au nevoie de incurajari pentru a fi mai active. Deasemenea e important de retinut ca aproximativ 30% dintre copii cu ADHD repeta clasa o data, 40% intra in programele de educatie speciala, iar 30% nu reusesc sa finiseze liceul.

4.Cine ar trebui să depisteze această boală? Cine se face responsabil de descoperirea la timp a sindromului ADHD?
Desi aceasta tulburare este greu de depistat pina la virsta de 3 ani, informatiile furnizate de parinti permit identificarea simptomelor premergatoare aparitiei acestei tulburari de comportament. Parintii sunt primii care oserva ca copilul lor are obiceiuri nesanatoase legate de somn, iritabilitate, deasemenea ei observa ca acesti copii sunt mai greu de consolat cind pling, sunt mai obositori, mai stresanti si mai problematici. Iar diagnosticul propriu-zis de hiperactivitate il poate stabili un specialist, care poate fi medicul pediatru, iar acesta va poate directiona catre un neurolog pentru copii, un medic psihiatru sau un psiholog clinician. Deasemenea aici este important sa se faca un diagnostic diferentiat intre simptomele de agitatie, neliniste si auto-control scazut determinate de anxietate, sau suprasolicitarea la gradinita sau scoala, sau hiperactivitate indusa de medicamente, sau problemele de concetratie care apar la copii cu dispozitie depresiva si tulburari emotionale etc.

5.Ce se poate întâmpla, dacă sindromul ADHD nu este depistat la timp?
Acesti copii vor prezinta performante scolare scazute si vor avea frecvente probleme de invatare. Deasemenea, copiii de tip hiperactiv dominant impulsiv, vor fi expusi riscului din punct de vedere social. La fel copii cu ADHD continua sa indeplineasca criteriile de diagnostic si in adolescenta, virsta la care ei sunt insuficienti pregatiti pentru a face fata cerintelor programului liceal, ce solicita abilitati de studiu individual. Obiceiurile proaste de lucru, lipsa abilitatilor organizatorice si gradul scazut de perseverenta vor duce frecvent la probleme scolare grave in perioada liceului. Alte probleme sociale si emotionale specifice acestor persoane sunt reprezentate de riscul sporit de tot felul de accidente, adoptarea frecventa a unor comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri, sporturi extremale etc. Deasemena, copii care erau mai impulsivi, mai agresivi, vor dezvolta tot mai multe probleme de socializare, care vor lua forma absenteismului scolar, a minciunii si a furtului.

6.Această problemă trebuie tratată sau trece de la sine?
In general, manifestarile de hiperactivitatea debuteaza inainte de virsta de 3 ani, si evolueaza in perioada scolarizarii. Incepind cu adolescenta, se reduce din nelinistea corporala, dar se mentin dificultatile atentionale si orientarea spre actiuninile impulsive. Deci odata cu virsta, se reduce agitatia, problemele de concentrare si impulsivitatea, dar acestea ramin totusi mai accentuate decit la alti adolescenti. Asadar, aceasta tulburare necesita interventie si nu aminare sau toleranta in ideea ca in curind va trece.

7.Ce presupune tratamentul?
In cazul copiilor hiperactivi se recomanda sa se intervina printr-un program complex de terapie comportamentala, in mediul lor de viata. Ma refer aici la aplicarea anumitor tehnici de autocontrol si dezvoltare a atentiei si concentrarii in familie prin instruirea parintilor si rude, in gradinita sau scoala, de catre educatori si invatatori, si lucru nemijlocit cu copilul prin training-uri si programe psiho-pedagigice. In cazul diagnosticului de ADHD se intervine si cu tratament medicamentos. Deci psihoterapia comportamentala va pune accent pe influentarea comportamentelor problema prin consecinte negative si pozitive, gestionarea comportamentului si imbunatatirea conduitelor copiilului specifice virstei. Asadar programele de management situational au rolul de a determina o schimbare comportamentala prin intermediul recompenselor. Copii cu ADHD raspund cel mai bine la ceste programe ce prevad intariri imediate ale comportamentului adecvat, contin obiective clar definite si vizeaza comportamente specifice.

8.Ce ar trebui să facă părinții pentru a-și ajuta copilul să depășească această stare?
In mod frecvent, parintii copiilor cu probleme comportamentale au impresia ca nimic nu merge bine, iar copilul lor are doar probleme. Intrebati care este problema, ei vor raspunde: Totul, de dimineata pina seara totul merge greu! Insa daca ei doresc sa obtina modificarea comportamentului copilului, este nevoie de o o imagine clara asupra dificultatilor, unde ele apar, si care sunt acestea. Deci mai inti trebuie sa identifice problemele. Apoi, parintii trebuie sa manifeste interes pentru instruirea in programele de interventie psiho-pedagogica elaborate de catre un psihoterapeut specialist in problematica copiilor si adolescentilor. Aceste programe vor presupune fise de lucru, ghid cu reguli clare si sistem de recomense de intarire a comportamentelor dezirabile.

9.Din câte știu, un mijloc prin care se poate trata ADHD, este consilierea psihologică. Ce presupune aceasta și cât de eficientă este?
De fapt, acesti copii necesita un program de interventie nu neaparat la cabinetul psihologic, dar acasa, la gradinita sau scoala si in alte situatii din viata copilului, zi de zi. De consiliere psihologica au nevoie mai degraba parintii, unde impreuna cu psihologul pot identifica situatii care declanseaza comportamentul hiperactiv, si invata cum sa dezvolte la copilul lor concentratia, atentia si rabdarea, prin tot felul de tehnici si strategii comportamentale. In cazul copiilor cu hiperactivitate sunt eficiente programele de interventie situationala imediata. Deasemenea sunt eficiente si centrele speciale pentru dezvoltarea copiilor, ce vin cu activitati si masuri psihologice de corectie prin joc, si activitati pedagogice, astfel ca acesti copii sa poata sa se integreze cit mai optim in colectivele de copii.

10.Ce sfaturi le-ați oferi părinților al căror copii suferă de sindromul ADHD?
Parintilor le sugerez sa-si managerieze atent starile de furie si cele de lipsa de rabdare, sa observe si sa se concentreze pe aspectele pozitive ale copilului lor, sa citeasca si sa fie la curent cu informatie noua din domeniu pentru a-si sprijini copilul, sa tina legatura si dialogul cu educatorii si profesorii copilului sau si sa ceara ajutor specializat ori de cite ori are nevoie.

Irina Novac, psiholog
Interviu realizat pt situl familia.md