Ce este Dragostea?

Dragostea este mai mult decît o emoţie, şi presupune mult mai mult decît un sentiment plăcut...

De Dragoste trebuie să ne apropiem prin "negativ" nu prin "pozitiv". De vreme ce dragostea este necunoscută, trebuie să ajungem la ea înlăturînd necunoscutul. Iar necunoscutul nu va putea fi descoperit decît de o minte plină de cunoscut.
Ceea ce noi facem zi de zi este descoperirea valorilor cunoscutului, contemplarea cunoscutului. Cînd acesta este contemplat cu puritate, fără condamnare, mintea se eliberează de el şi atunci vom şti ce este dragostea.

Evident că dragostea nu este un sentiment.
Dragostea nu înseamnă posedarea unei persoane. Din posesiune se naşte gelozia – Ce se întȃmplă daca îl pierd ? – simt un gol sufletesc, mă simt pierdut şi atunci îmi legalizez proprietatea: îl țin pe el sau pe ea. Din faptul de a lua, de a poseda această persoană se nasc gelozia, teama și toate conflictele nenumărate care izbucnesc din posesiune.

A fi plini de emoție nu este dragoste pentru că o persoană sentimentală poate fi crudă cînd nu îi sunt împărtăşite emoţiile cînd sentimentele sale nu-şi găsesc uşurarea dorită. O persoană emotivă poate fi împinsă spre ură, război, masacru.

Iertarea este dragoste ? Este dacă şi în acest caz se realizează dăruirea de Sine. Spunînd te iert tot eu rămîn figura centrală; eu sunt important, eu sunt cel care iartă. Atîta timp cît va subzista atitudinea de iertare, eu voi fi cel important şi nu cel care - se presupune – m-a insultat. Astfel atunci cînd acumulez resentimente şi apoi trec peste ele prin ceea ce în mod curent se cheamă iertare, nu este dragoste.
Cine iubeşte nu are duşmănii şi este total indiferent faţă de aceste lucruri. Simpatia, iertarea, relaţia, posesiunea, gelozia şi teama: toate astea nu înseamnă dragoste. Toate acestea aparţin minţii şi atît timp cît mintea rămîne arbitru, nu există dragoste. Mintea va putea doar corupe dragostea, nu va putea să o facă să se nască, nu va putea să-i confere frumuseţe.

Se poate scrie o poezie despre dragoste, dar nu e dragoste...
Evident, nu există dragoste atunci cînd nu există respect real pentru celălalt. Cei mai mulţi dintre noi suntem politicoşi, respectuoşi, generoşi mai ales faţă de cine e mai presus de noi, dar mult mai rar ne purtăm astfel faţă de cine ne este inferior ierarhic. Cei mai mulţi oameni nu sunt nici respectuoşi, nici miloşi, nici generoşi. Suntem posesivi, plini de sentimentalism şi de emotivitate, putem adopta orice soluţie, omorul, masacrul, jaful, pe baza unei intenţii nebuneşti.
Astfel cum ar putea exista dragostea ?

Dragostea va putea fi cunoscută numai atunci cînd nu vom poseda, cînd nu vom cădea pradă emoţiilor, nici dacă e vorba de a fi devotaţi cuiva, pentru că acest devotament este o implorare, o căutare în diferite forme. De multe ori respectul este pur şi simplu datorat faptului că se doreşte ceva, acesta e respectul care provine din frică. Atunci cînd respectul e într-adevăr sincer, se manifestă atît faţă de cei inferiori, cît şi de cei superiori.
Cȃt de puţini dintre noi sunt generoşi sau miloşi, cȃţi de puţini iartă cu adevărat ! Noi suntem generoşi atunci cînd ne convine, suntem miloşi cînd ne putem aştepta la ceva în schimb. Cînd aceste recompense dispar, cînd nu ne mai ocupă mintea, iar lucrurile din mintea noastră nu ne mai umplu sufletul, abia atunci există dragoste. Și numai dragostea poate transforma nebunia lumii, nu sistemele, nu teoria. Vom iubi cu adevărat cînd nu vom fi nici invidioși, nici insensibili, cînd vom nutri respect, cînd vom simți milă și compasiune.

La dragoste nu te poți gȃndi; dragostea nu se poate cultiva, nu se poate practica. Practicarea iubirii, a fraternității rămȃne întotdeauna în zona minții și de aceea nu sunt dragoste, dar, cînd toate acestea au ajuns la sfîrșit, atunci se naște dragostea și numai atunci se cunoaște, se știe ce este dragostea.

Dragostea nu e cantitativă ci calitativă. Nu ajută să spui Iubesc pe toată lumea : cînd știi să iubești, fie și o singură persoană atunci știi cum să-i iubești pe toți. Dar cum nu știm, în general, cum să iubim o singură persoană dragostea noastă pentru umanitate este iluzorie.

Cînd iubești, nu e vorba de una sau mai multe persoane, ci doar de Dragoste. Numai atunci cînd va exista dragoste toate problemele noastre se vor putea rezolva și numai atunci vom putea cunoaște Beatitudinea!

Irina Novac, psiholog