Ordinea naşterii influenţează personalitatea

Pentru aprecierea unui om este necesar să se cunoască împrejurările vieţii sale. Astfel, poziţia pe care copilul a ocupat-o în rîndurile fraţilor şi surorilor, constituie una din numeraoasele împrejurări ale vieţii. Deci prim-născutul, mezinul sau unicul copil la părinţi reprezintă o poziţionare a copilului, în spectrul familial, care poartă după sine o deosebită încărcătură informaţională, mentioneaza cunoscutul psiholog Adler.
Fiecare ocupă un loc anume în cadrul relaţiei dintre fraţi… Ce se petrece în cazul celui mai mic? Ultima poziţie este de invidiat?

Conform opiniei Iolandei Mitrofan, locul mijlociu în fratrie (al doilea sau al treilea) este poziţia în care conflictele dintre identificări ating punctul maxim, deoarece el nu poate deveni nici cel mai mare nici cel mai mic.
Locul pe care îl ocupă copilul în cadrul familiei îşi lasă amprenta în relaţiile dintre fraţi. Astfel, primul copil este perceput de către ultimul ca fiind „un Dumnezeu”, activităţile întreprinse de primul, servînd drep exemplu pentru cel mai mic. Primul copil este cel care are grijă de fratele mai mic, ceea ce generează invidia şi repulsia faţă de mezin.

Relaţiile de fratrie pornesc de la un anumit fundament biologic şi apoi se consolidează ca urmare a convieţuirii în microgrupul familial.
Intrucît copilul trebuie să se dezvolte liber, întreaga familie şi mai ales parinţii trebuie să fie conştienţi de adevăratul lui loc.
În ce priveşte asemănările şi deosebirile dintre fraţi, există cele mai diverse situaţii.

Mezinul
• este empatic;
• este popular;
• este talentat la scris, poate fi scriitor;
• îi plac activităţile care presupun interacţiune sociala (sporturi de echipă, profesii în care trebuie să lucreze cu oamenii);
• are cea mai ridicată stimă de sine;
• este răsfăţat;
• este creativ;
• este prietenos.

Copilul mijlociu
• ştie să se poarte şi cu cei mai mici, şi cu cei mai mari decît el;
• este sociabil;
• poate avea sentimentul că nu aparţine familiei, deoarece atenţia părinţilor este captată mai mult de primul născut şi de mezin;
• are succes în jocul de echipă, ştie cum să-i sudeze între ei pe membrii echipei;
• relaţionează bine cu primii născuţi şi mezinii;
• îşi alege alte domenii de interes, pasiuni decît cele selectate de primul născut;
• este atent la nedreptate, nu o tolerează, se aranjează ca apărător al corectitudinii;
• este un bun mediator, funcţionează ca liant între oameni;
• crede că efortul lui nu este apreciat corect pentru că părinţii observă mai mult ce face cel mai mare sau cel mai mic.

Primul născut
• obţine performanţe;
• se bucură de succes academic;
• manifestă o motivaţie înaltă şi nevoia de a obţine recunoaştere;
• este popular;
• este mai matur decît cei de vîrsta lui;
• este conservator faţă de situaţii noi;
• este diplomat cu figurile autoritare (parinţi, profesori);
• se arată interesat de opinia celorlalţi;
• se impune ca lider;
• manifestă stima de sine ridicată;
• este autodisciplinat;
• este vulnerabil la stres;
• este competent şi de încredere;
• se remarcă în funcţii de conducere (în cazul femeilor);
• are cele mai multe coţmaruri (caută mereu soluţii, chiar şi în somn);
• este narcisist;
• este elitist;
• este responsabil.

Irina Novac, psiholog