joi, 20 iunie 2013

Cum se explică apariția dependenței de jocuri de noroc, și ce modalități de tratament există?

Dependența de Jocurile de noroc este la fel de grea și gravă ca oricare altă dependență, acestea fiind totuși tratate ca fiind jocuri de divertisment, fiind acceptate și tolerate social.
Ele implică un comportament de risc, care oferă jucătorului iluzia de control, și purtător de noroc.
Însă, orice comportament practicat în exces, duce la depășirea barierei dintre normal și pathologic.
Și dacă ”jucătorul social” joacă doar pentru distracție, cel ”profesionist” pariază pentru a face bani, oprindu-se atunci cînd cîștigă, atunci jucătorul care face dependență – adică ”jucătorul patologic”, este cel care este condus de stimuli emoționali și de euforia în momentul cîștigului. Acesta are deci o dependență emoțională față de joc, iar pentru a fi mereu stimulat, își riscă sume din ce în ce mai mari. Cei care fac aceasta dependență nu își pot controla impulsul de a juca, și de a risca, chiar dacă acest lucru îl afectează foarte mult pe el sau familia acestuia. Așadar, se poate transforma în acțiune compulsivă, deci joc compulsiv, sau joc de șansă patologic, aceasta fiind o gravă tulburare de control al impulsurilor. Cei care cad mai frecvent în astfel de afecțiuni, sunt persoanele cu personalitate de tip obsesiv-compulsiv.
Pentru ajutor de regulă apelează familia dependentului, care suferă cel mai mult, și care are nevoie de consiliere psihologică axată pe suport. Iar pentru eficiență, sunt binevenite programele de tratament psihoterapeutic de grup, sau individual, structurate în mai multe etape, în care pacientului i se identifică și crează o strategie individuală, apoi i se întărește decizia de a a renunța la joc. Cea mai grea etapă este cea de acceptare a faptului că persoana are această problemă. Eficiența tratamentului psihologic este în funcție de gradul de motivație, și resursele persoanei ce se confruntă cu o astfel de problemă.

Irina Novac, psiholog

vineri, 24 mai 2013

Consilierea psihologică – identificarea psiho-soluțiilor la problemele din interior

”Câteodată, poveștile fac realitatea,
așa ajung ele să ne fie mai de folos decît faptele”
Salman Rushdie




- Care sunt cauzele ce duc la apariţia problemelor psihologice?
Fiecare persoană are o anumita vulnerabilitate psihică sau emoțională, care ține de structura temperamentală, și caracterială, pe care o dezvoltă sau o diminuează pe parcusul întregii vieți. Deasemenea aceasta sensibilitate este mai dezvoltată la persoanele de tip senzitiv, emotiv, dar ea poate fi dobîndită ca rezultat al unor convingeri și atitudini negative sau disfuncționale, în urma interacțiunii cu ceilalți, și a efectelor pe care le produc acestea. Cu alte cuvinte, problemele apar în contactul nostru cu ceilalți, în relațiile de comunicare. Oamenii luați separați, sunt minunați, dar dacă sunt puși să interacționeze, încep să apară și dificultățile. Să nu uităm însă că, omul este mai mult decît problema sa ! La baza vulnerabilității psihologice se află un nucleu de cogniții iraționale, sau ceea ce numim o gîndire negativă, de genul: Nimeni nu mă iubește, Nu sunt utilă, N-am să am succes etc pe care le învățăm în urma experiențelor noastre. Iar aceste vulnerabilități emoționale, cînd se ciocnesc cu animite situații tensionante cum ar fi: conflictele, frustrările, presiunea timpului, suprasolicitările, schimbările bruște, incertitudinea, stresul, etc dezechilibrează persoana. Respectiv, încep problemele psihologice: sentimente de vină, emoții negative greu de controlat, insatisfacție persoanală, îngrijorări, stări depresive, anxioase, neîncredere în sine, iritabilitate, comportament agresiv etc. Toate aceste probleme afectează sănătatea mintală, dar dacă ele durează în timp, și sănătatea fizică reacționează dezvoltînd simptome și dereglări la nivel de organe și sisteme fiziologice. Astfel somatizăm emoțiile noastre...


- Cât este de necesară consultanţa unui psiholog în cazul apariţiei unor dereglări, probleme?
Să asculți persoana care se confruntă cu o dificultate, care se află în impas, și să-i acorzi înteaga ta atenție este unul din darurile cele mai valoroase pe care i le poți face persoanei respective. De cele mai multe ori, clientul vine în consiliere confuz și dezorganizat. Faptele situației pot fi prezentate neclar. Emoțiile pot fi ascunse sau ele pot fi atît de puternice că nimic altceva nu mai contează. Și rolul psihologului-consilier, este de al asculta și de a ajuta clientul să-și separe faptele și sentimentele și să organizeze aceste fapte și sentimente într-un patern semnificativ, funcțional. Dacă o persoană cu o problemă psihologică este ascultată și asistată de un specialist, de cele mai multe ori aceasta își va găsi singur soluția la problema sa. Rolul fundamental al psihologului-consilier este să asculte clienții săi și să le evidențieze competențele, forțele proprii, sau resusele interne. Orice om are probleme sau obstacole greu de depășit, dar el are și resurse pentru a învinge. Experiențele acumulate sunt adevărate resurse interne, dar cea mai mare resursa umană este capacitatea de a învăța. Celebrul Milton Erikson spunea că ”Omul are totul pentru ași rezolva problemele sale”.
Mai este un aspect pe care l-am observat în activitatea de lucru, și anume acela că oamenii renunță în principiu destul de greu la suferința sau problema lor. Este binecunoscut beneficiul secundar al simptomului, cînd omul are mici „avantaje” de pe urma afecțiunii sale, altfel simptomul nu s-ar repeta sau nu s-ar menține, dar și din frica de schimbare, sau perspectiva necunoscutului, oamenii preferă suferința, aceasta fiindu-le familiară. Paradoxal !




- Este rentabil să fii psiholog în Moldova ?
Ca și în oricare domeniu, există un specific referitor la remunerare sau investiția care se cere pentru obținerea unor rezultate bune. A deveni un psiholog practician necesită multe investiții de timp, de bani, de implicație personală și încredere în ceea ce faci. Mă bucură ca domeniul psihologiei a început să cîștige teren, valoare și la noi în țară. Oamenii descoperă beneficiul și rolul terapeutic al discuției cu psihologul în problemele lor, sau găsesc tot mai multe explicații de natură psihologică la ”repetiția” problemelor lor... Sunt din ce în ce mai multe proiecte care implică competențele psihologului și iata imaginiea acestui specialist ajunge să fie perceput ca necesitate primordială în echipele de lucru. Nu pot spune cît de rentabil este și la capitotolul bani... Știu doar că dacă te dăruiești 100% în ceea ce faci, obții rezultate înalte, deci și bani ...


- Cam ce persoane se adresează la dumneavoastră şi cu ce probleme?
Păi de cele mai multe ori la cabinet vin persoane care au probleme de relaționare – fie cu partenerul de viață, cu colegul de serviciu, sau șeful, cu copiii sau cu orice alt om semnificativ din viața lui. Deasemenea tot mai frecvente sunt și tulburările de anxietate, atacurile de panică, și tot felul de frici interne care stopează persoana să avanseze în activitatea sa. În cabinetul de consiliere își găsesc cu succes rezolvarea problemelor copiilor – balbism, enurezis, hiperactivitate, comportament disfuncțional, dezechilibru emoțional în urma separării părinților etc. Tot mai des se adresează și persoane care sunt în căutarea jumătății, deci a partenerului de viață, și nu reușesc să deslușească unde e acel obstacol care împiedică implicarea lor într-o relație. etc


- Cât durează în mediu tratamentul și cât costa acesta, şedinţele?
Consilierea psihologică e diferită de psihoterapie, anume prin frecvența ședințelor... Dacă o psihoterapie durează cel puțin 3-6 luni, ajungînd chiar și la 1-2 ani, atunci consilierea e mai degrabă acea ”sfătuire” cu consilierul tău în privința a ceea ce te macină în prezent, aici și acum... Sunt cazuri cînd unei persoane îi este suficientă chiar și o singură ședință, în care se lămurește, sau își explică situația în care s-a pomenit, iar detașîndu-se de emoția care l-a copleșit, reușește să vadă și soluții de otimizare... Deci acolo unde vedea doar problemă, cu ajutorul psihologului, descoperă că sunt șanse de a se simți bine. Unele cazuri, cum ar fi afecțiunile de anxietate, stările depresive, problemele de cuplu, necesită mai multe ședințe, cel puțin 8-10 cu o frecvență de odată în săptămînă... La fel este și în cazul copiilor, cînd pentru a construi metafora terapeutică eficientă, este nevoie de cîteva ședințe pentru a identifica cadrul probemei și credințele copilului. Este important să precizez că în consiliere psihologică nu există regula de a reveni, decît doar atunci cînd clientul are nevoia să continuie... Deci totul este la discreția persoanei care solicită această discuție și acest cadru terapeutic. Iar referitor la costul ședințelor, prețul variază de la 150-250 lei ședința. Prețul poate crește în funcție de calificarea și competențele specialistului.


- Cu cine se lucrează cel mai greu?
Cei mai dificili clienți sunt cei ”trimiși”, deci clientul care nu consideră că are o problemă, dar din cauza căruia cei din jur au probleme.... Acest tip de client este absent și total nepregătit pentru a participa și a se implica în conversația terapeutică, dar pentru a-i împăca pe cei ”de-acasă”, vine cu prezența fizică, dar e absent total ca persoana care vrea să lucreze cu sine. Deci, omul ca să se prezinte la psiholog, nu e suficient să aibă o probelemă, dar e necesar ca el să fie conștient că o are, și că aceasta îi afectează calitatea vieții sale, și a celor din jurul său, oameni dragi, familie, prieteni, colegi, etc. Apoi mai este dificil de a lucra cu pacienții depresivi, sau care au o stare depresivă de lungă durată, pentru că ei intră în ședințe cu un tonus energetic scăzut... și în astfel de cazuri, e mai dificil de a accesa resursele interne ale clientului.. necesită mai mult timp, respectiv rezultatele apar după mai multe ședințe de lucru. În general, orice persoană care vine la mine, din start, o văd foarte puternică, prin însăși faptul că are curajul de a se împărtăși și a recunoaște că are o problemă care se referă strict la persoana sa. Cu astfel de clienți, obțin rezultate pozitive întotdeauna!


- Puteți face o diferență între clienții străini și cei din țară?
Nu pot spune cum este clientul psihologului din alte țări...poate e cu mai puține prejudecăți, e mai deschis și mai pregătit pentru consilierea psihologică... Clientul de la noi e mai sceptic privind intervenția ”fără bisturiu”, considerînd că doar în cazul unui tratament vizibil, scris sub formă de recetă, vor fi și rezultatele, deci are credibilitate în modelul medical de tip tradițional... E mai greu să crezi că doar vorbind despre ceea ce te afectează, se va produce acea ușurare pe care o are un analgezic în situația de durere fizică... Cei care au descoperit acest lucru, vor merge regulat la psiholog, pentru a se lămuri și a-și dezvolta abilități psiho-comportamentale, emoționale și cognitive de rezolvare a impasului existențial în care se pomenește pe drumul vieții sale...


- Cum credeți, care este nivelul de asigurare al instituțiilor ce necesită psihologi: materiniate, spitale, școli etc. cu cadre specialzate în psihologie?
Profesia de psiholog reprezintă un interes din ce în ce mai mare din partea tuturor. Se observă o orientare către studiile psihologice atît din partea tinerilor, cît și din partea adulților ce vor să-și construiască noi activități profesionale. Deasemenea, părinții manifestă un mare interes pentru psihologie, pentru a ști cum să se ocupe de copiii lor. Deasemenea, în spitale, maternități, sunt extrem de importanți psihologii clinicieni. Însă, în aceste instituții, încă nu se asigură condițiile optime sau cadrul cel mai bun pentru ca intervențiile psihologului să fie corect realizate. Deaceea, psihologul este poziționat spre lateral, fiind prost plătit, și cu un statut nedefinit, care demotivează specialistul începător...


- Cum credeți, pentru moldoveni vizita la psiholog este un lux sau o rușine?
Aș vrea să precizez că dincolo de ușa cabinetului psihologic, orice persoană va fi întîmpinată de o față zîmbitoare, caldă și prietenoasă, iar fotoliile confortabile, vor ajuta pe oricine să lase rușinea acasă... Vizita la psiholog ar fi o necesitate în cazul în care persoana se percepe oarecum diferită, și această diferență o plasează în dezavantaj față de ceilalți, în ceea ce i se întîmplă și nu găsește înțelegere la cei din jur, asta poate determina realmente rușine, și acest sentiment și o aduce la psiholog... Ei au nevoie să vorbească despre această diferență, fără a se simți jenați, rușinați sau judecați. A veni la psiholog, este o hrană de liniște, de refacere interioară, de schimbare și dezvoltare personală... Acest lucru nu e lux, și nici rușine – este o nevoie umană !

Irina Novac, psiholog