Ele implică un comportament de risc, care oferă jucătorului iluzia de control, și purtător de noroc.
Însă, orice comportament practicat în exces, duce la depășirea barierei dintre normal și pathologic.
Și dacă ”jucătorul social” joacă doar pentru distracție, cel ”profesionist” pariază pentru a face bani, oprindu-se atunci cînd cîștigă, atunci jucătorul care face dependență – adică ”jucătorul patologic”, este cel care este condus de stimuli emoționali și de euforia în momentul cîștigului. Acesta are deci o dependență emoțională față de joc, iar pentru a fi mereu stimulat, își riscă sume din ce în ce mai mari. Cei care fac aceasta dependență nu își pot controla impulsul de a juca, și de a risca, chiar dacă acest lucru îl afectează foarte mult pe el sau familia acestuia. Așadar, se poate transforma în acțiune compulsivă, deci joc compulsiv, sau joc de șansă patologic, aceasta fiind o gravă tulburare de control al impulsurilor. Cei care cad mai frecvent în astfel de afecțiuni, sunt persoanele cu personalitate de tip obsesiv-compulsiv.
Pentru ajutor de regulă apelează familia dependentului, care suferă cel mai mult, și care are nevoie de consiliere psihologică axată pe suport. Iar pentru eficiență, sunt binevenite programele de tratament psihoterapeutic de grup, sau individual, structurate în mai multe etape, în care pacientului i se identifică și crează o strategie individuală, apoi i se întărește decizia de a a renunța la joc. Cea mai grea etapă este cea de acceptare a faptului că persoana are această problemă. Eficiența tratamentului psihologic este în funcție de gradul de motivație, și resursele persoanei ce se confruntă cu o astfel de problemă.
Irina Novac, psiholog
