Refacerea dupa divorț – pași catre echilibru și vindecare emoțională

Orice persoana care trece printr-un divorț, are nevoie de timp pentru a se vindeca de durerea pe care o lasă în urma această pierdere. Rimul refacerii emoționale este diferit la fiecare și depinde de o multitudine de factori cum ar fi atitudinea față de partenerul tău, cît de repede vă găsiți echilibrul financiar după divorț, cît de urît a fost procesul divorțului, cîtă susținere primiți din partea familiei și prietenilor, cum se împarte timpul copiilor atunci cînd ei sunt în familia in care apare divorțul, cît de deciși și responsabili pentru propriile emoții sunteți etc. Acomodarea la schimbarea produsă de un divorț, durează între 1-2 ani. Pentru partenerul care rămîne este mai dificil să treacă peste emoția rupturii și a dezamagirii de partenerul care l-a parasit. De aceea este important pentru ambii parteneri să-și ofere acest timp pentru reabilitare. Frica de singurătate, adesea determină partenerii să se arunce rapid în relații noi, pentru a depăși astfel parcă mai ușor și a reuși să uite fosta relație. În realitate, persoanei proaspăt divorțate îi este imposibil să construiască o relație adecvată, să se implice emoțional, și fără să-și dea seama se pomenește adesea față în față cu o altă relație care oferă emoții negative. De aceea este necesar să redeveniți singuri pentru a descoperi lucruri de care aveti nevoie pentru a fi din nou normali și fericiți. Iar daca acest proces de depășire a unui divorț, se complică și devine prea chinuitor, ar fi bine să apelați la ajutorul unui terapeut de cuplu sau grupuri de suport pentru a fi ghidat și primi suport psihologic profesionist.

Iata cîteva scurte sugestii pentru cei care trec prin acestă experiență:
1. Rezervați timp pentru însănătoțirea voastră emoțională.
2. Încercați totuși să faceți o analiză și să înțelegeți de ce a ieșuat căsnicia voastră.
3. Rămîneți singuri față în față cu Sinele vostru. Incepeți a vă descoperi și a vă cunoaște îninte de a intra într-o nouă relație.
4. Începeți a vă stabili noi obiective și priorități.
5. Renunțați pentru un timp la ideea de vă recăsători cît mai repede.
6. Construiți un nou grup social, alte rețele sociale cu oameni care vă plac.
7. Reaminiți-vă de aspirațiile creșterii în carieră și de alte planuri de instruire: ce-ați vrut să mai învățați?
8. Reluați noi activități sportive, artistice, obiceiuri distractive pe care le aveați înainte cînd erați singur.
9. Nu incepeți relații de iubire imediat.
10. Mergeți la psiholog sau frecventați activități de dezvoltare personală și spirituală.
11. Mergeți într-o călătorie de unul singur.
12. Cereți susținerea părinților, a prietenilor, dar nu vă bazați în mod exclusiv doar pe ei.
13. Sprijiniti-va și aveți grijă de copii, dar nu va bazați pe ei pentru a vă satisface nevoile emoționale.
14. Citiți cît mai mult, atît despre experiența prin care treceți pentru a afla mai bine care vă sunt nevoile și a ști cum să reconstruiți o viață implinită cît și despre alte aspecte existențiale ale vieții.

Este posibil de trecut sănătos printr-un divorț și să vă asigur că există viață frumoasă și după separare.

Irina Novac, psiholog, specializat în terapia de cuplu și familie

Banii în relația de cuplu – despre împărțirea banilor și puterii în relația de iubire

Indiferent de stadiul unei relații, banii întotdeauna vor reprezenta un subiect aparte de discuție, mai ales în lumea modernă. La începutul relațiilor vor fi doar opinii referitor la bani și cheltuieli, care nu vor crea reacții emoționale, iar odata cu conturarea relației într-un cuplu, atitudinea fața de banii comuni se va schimba - radical! În cuplu problemele legate de bani pot apărea din diferența veniturilor, din diferența cheltuielilor sau din datoriile ascunse. Mai jos vedem care este abordarea eficientă a acestor situații, astfel pentru a feri relația noastră de conflictele legate de bani, care sunt cele mai intense de altfel:

1. Cine aduce banii în cuplu?
În cuplul sănătos ambii aduc banii în casă. Astfel nu va apărea problema ai cui sunt banii, ai mei sau ai tăi. La fel ar fi bine ca fiecare partener să aibă pe fundalul cuplului o autonomie financiară. Din suma cîșigată să-și oprească o mică parte pentru sine, în timp ce restul îi atribuie bugetului comun. Odată cu apariția bugetului comun, relația de cuplu capătă un și mai mare contur, cei doi devin parteneri care își asumă responsabilități comune. Pe parcurs, contribuția adusă de fiecare poate varia, ambii trăind sentimenul de importanță, că se descurcă, că poate, că știe, că devine echitabil cu partenerul său, ca se poate miza în momentele dificile pe celălalt.

2. Cine cheltuie banii în cuplu?
În cuplu ambii parteneri cheltuie bani, cam în aceeași proporție, și fiecare partener va vedea la celălalt că cumpară ceva ce n-ar trebui, adică cheltuie nerațional banii, în viziunea sa, în timp ce pentru acela lucrurile date sunt importante. Deaceea partenerii pot avea o atitudine eronată că EU economisesc, dar TU cheltui. Oricum ar fi, ambii parteneri au nevoi financiare şi, de ce nu, chiar mofturi financiare. Deaceea ar fi bine să fie și aici înțelegeri, de a se face cu rîndul aceste achiziții personale, într-o lună unul își ia ceva individual, în altă lună - celălalt. În rest cheltuielile ar fi bine să fie comune, pentru ca relația este comună!

3. Cine are datorii în cuplu?
Odată conturat un cuplu, nu mai există datoria lui sau datoria mea, ci e datoria noastră. Orice problemă financiară care apare în cuplu este rezultatul unor alegeri ale partenerilor în cuplu. În cuplu se aprobă decizia care duce la succes și tot aici se învață din greșeală, se asumă responsabilitatea de ambii parteneri, chiar dacă nu a participat la alegerea riscantă. Deși cele mai dureroase emoții de trădare și neîncredere vor apărea din anumite decizii financiare ascunse de partener. Recomand cu seriozitate, să se comunice cît mai transparent orice decizie legată de o investiție financiară, împrumut, etc și să se obțină un acord comun de către parteneri.

Banii și puterea
Banii sunt un instrument de putere, respectiv ei devin un mijloc de control în oricare relație. Dimensiunea de putere și respectiv de control poate apărea în diversele forme în relație: cine aduce mai mulți bani? Cine ia decizii cu privire la achiziții? Cine beneficiază cel mai mult în urma alocării finanțelor? etc. Dacă în cuplu tău, doar unul din parteneri preai acest rol, el va deține întregul control în relație, și astfel va manifesta puterea și în celelalte aspecte ale vieții de familie – sex, copii, petreceri, concedii, vizite rude etc, limitînd astfel personalitatea partenerului său, și îl va ține astfel într-un rol pasiv, de supunere. În cuplul sănătos, indiferent de cine duce mi mulți bani acasă, puterea trebuie să circule de la unul la altul, și astfel relația se va poziționa la mijloc, devenind echilibrată și armonioasă.
Deasemenea, în funcție de circuitul banilor în cuplu, se pot observa anumite mesaje emoționale foarte subtile și complicate. Banii traduc sau disimulează nevoile fundamentale ale partenerilor și ale bazei relației cum ar fi variantele: bani-putere, bani-control, bani-sex, bani-siguranță, bani-dependență etc Aici pot apărea jocuri destul de periculoase, care pe termen lung pot distruge afecțiunea în cuplu, pot aduce multă suferință psihologică sau chiar dizolva relația. Puterea manifestată abuziv, va determina reacții de apărare la celălalt partener, șantaj emoțional (sex, manipulare copii, amenințări cu secretele de cuplu etc) apărînd lupte de putere care va abate cuplul de la drumul spre fericire, ajungîndu-se la cel mai disfuncțional tipar relațional de victimă – tiran.

Cum e cînd EA cîștigă mai mult?
Cînd femeia cîștigă mai mult în cuplu, impactul este resimțit mai mult de bărbat decît invers, și asta se datorată educației tradiționaliste. Odată cu creșterea statutului femeii în societate, mai ales în mediul urban, se observă că bărbații se complac în idea că ele cîștigă și chiar se poziționează singuri în joburi prost plătite, nu tind să aibă salarii mari. În același timp, o femeie, oricît de mult nu ar cîșiga, va căuta tot bărbați cu statut social și financir mai înalt ca al ei. Deși această tendință în societetatea modernă nu neapărat este și cea corectă. La nivel instinctual, femeia va alege bărbatul puternic care plecînd la vînătoare va aduce acasă cea mai bună hrană. Astăzi, ambii parteneri vînează și astfel relația devine bine asigurată financiar, iar partenerii trăiesc sentimentul de siguranță.

Motivația reală a femeii - Chiar dacă sunt cupluri în care femeia cîștigă mai mulți bani, ea de fapt nu va dori să fie prima în acest domeniu, și nu va accentua asta ca fiind prioritar pentru ea. Va insista însa să pună banii cîștigați de ea în circulația bugetului familial, și asta o va face dintr-un oarecare orgoliu feminin, care vrea să arate că este în stare și ea să facă acest lucru. Sunt puține cazuri, cînd femeia dorește neapărat să cîștige mai mult decît bărbatul, și acolo daca nu se discută din start careva înțelegeri, vor apărea probleme de comunicare și luptă de putere. Este foarte bine să se descifreze adevăratul mesaj al acestui comportament, altfel, va apărea sentimentul de neapreciere, care va conduce către concurența cine aduce mai mulți bani, și cine este mai important. Iar asta va atrage certuri și lupte de putere, iar în spatele lor nu vor sta banii ci sentimentul de valoare/lipsa de apreciere.

Motivația reală a bărbatului - Serviciul pentru un barbat este foarte important, care îi influenteaza comportamentul și starea de spirit. Dacă un barbat are probleme legate de serviciu și de afirmarea sa profesională, va fi absent și din relația de cuplu, sau familie. Un bărbat care este prost platit, sau care chiar nu are un serviciu, va avea probleme de comunicare, sexuale și personale, legate de încredere și stabilitate emoțională, care îl va determina să se izoleze sau să reacționeze agresiv și nervos la toate presiunile și cerințele înaintate în cuplu. A-și găsi locul în domeniul profesional, este unul dintre proiectele mari ale vieții, care se echivalează cu cel de a crea o familie, necesitînd foarte multe resurse și energie. Iar femeia, reprezintă una din motivațiile bărbatului de a prospera finaciar. Deacea, dragi femei, deveniți inspirație pentru barbații voștri!


Cîteva sfaturi și recomandări de la psiholog

1. E bine ca banii să fie la comun într-un cuplu? Este bine ceea ce rezonează în cuplul dat. Ceea ce este reciproc agreat și satisfăcător pentru parteneri, iar modul de gestionare a banilor în cuplu, a resurselor este una din principalele dimensiuni ce definesc funcționarea oricărui cuplu.

2. Care este atitudinea față de cel care aduce banii acasa? Este bine ca în cuplu banii să nu fie controlați de o singură persoană, indiferent dacă aceasta cîștigă sau nu. Banii, sunt un subiect foarte important care unește sau dezbină partenerii în relație. Este unul dintre principalele aspecte de ceartă și neînțelegere mai ales în cuplurile unde subiectul despre bani este tabu, unde nu se poate confrunta eficient sau unde deciziile financiare sunt luate de unul singur.

3. Pe ce cheltuim banii în cuplu? In cuplu este bine să se facă investiții în activițățile, lururile care le fac ambilor plăcere, în caz contrar, cineva se va simți frustrat, neîndreptățit etc. Iar pe timp îndelungat acesta va atrage tot felul de emoții neplacute care va afecta relația afectivă dintre cei doi.

4. Ne exprimăm opinia legată de bani în cuplu? Da, chiar dacă ele diferă! Este normal ca cei doi parteneri să nu fie mereu deacord în privința banilor. Deaceea, fiți pregătiți de anumite neînțelegeri, dar fiți încrezători unul în altul. În cuplu, partenerii trebuie lăsați să-și asume anumite riscuri financiare. Susțineți-vă partenerul!

5. Ce facem cînd obținem o mărire de salariu? Este bine să celebrați succesele financiare în relația cu partenul de viață. Economiile stricte vor anihila din placerea de a cîștiga și din energia benefică pe care o aduce salariul sau bonusul obținut de voi după eforturi la muncă sau afacerea dvs.

Bugetul comun înseamnă planuri de familie, posiblități și ocazii de dezvoltare împreună! Oferiți banilor rolul de a vă colora relația cu emoții unice și priviții ca resursă de evoluție a voastră și a relației pe care o aveți!

Irina Novac, psiholog-consilier, specialist in probleme de cuplu

Divortul abordat in cabinetul psihologic

Orice divorţ – chiar şi dorit – este o traumă serioasă, care se intensifică prin nevoia de a reorganiza total viaţa. Conform datelor unor studii, oamenii trăiesc divorţul ca pe o traumă chiar şi după cinci ani. Din acest punct de vedere, multora aflându-se în astfel de situaţii, le este de real ajutor să discute problemele, stările şi emoţiile lor cu psihologul de cuplu și familie, despre eventualele decizii, să fie convinşi de posibilitatea mai multor alternative şi de existenţa puterii de a realiza scopurile propuse.
Consilierea psihologică a familiei în situaţia de divorţ, are ca scop ameliorarea relaţiilor familiale şi rezolvarea optimă a situaţiilor de criză conjugală, în condiţii de protejare a EU-lui partenerilor şi în special ale copiilor. Asistenţa de acest gen se poate realiza în perioada scurgerii termenului de gândire acordat de instanţă. Problemele care stau în faţa celor ce divorţează se reflecta asupra tuturor planurilor: împărţirea averii, reorganizarea condiţiilor de viaţă, schimbarea relaţiilor cu prietenii şi rudele, cu copiii, etc.
În cabinetul psihologului se consiliează fie relația de familie care are nevoie de terapie cu scopul accentuării și întăririi legăturii maritale/familiale și astfel salvîndu-se relația, fie se face terapia divorțului, atuni cînd acesta este inevitabil, având drept scop scăderea în intesitate a legăturii maritale, cu scopul eventual de dizolvare a acesteia.
De regula, psihologul de cuplu ajuta partenerii divorţaţi şi supăraţi să facă faţă pierderii, să rezolve neclarităţile, să-şi întărească autonomia şi stima de sine, ca persoane separate. Deasemenea îi ajută să treacă printr-un divorț sănătos.

Etapele unui „divorţ sănătos”
1. Luarea deciziei de divorţ - etapa cea mai complicată, străbătută de îndoială, reproșuri, vinovăție, instabilitate emoțională. Persoanele în această etapă – deseori sunt iraţionali, extraordinar de confuzi, au un comportament regresiv, iau decizii contradictorii, prezintă un comportament violent chiar. Pentru cuplurile cu motive serioase de îndoiala asupra continuării relaţiei, se oferă posibilitatea partenerilor să hotărască dacă necesitaţile lor sunt și mai pot fi satisfăcute prin căsătorie. La fel, în această etapă se experimentează separarea ca o eventuală tranziţie spre divorţ.

2. Restructurarea divorţului - Ideal vorbind, în cazul în care decizia de divorţ a unui cuplu a fost lansată şi acceptată de ambii parteneri, demolând astfel emoţiile intense ce planează în jurul divorţului, se recomandă ca cuplul să fie pregătit să încerce mai multe căi alternative pentru a putea duce la bun sfârşit decizia luată. Decizia de divorţ atrage după sine aranjamente de ordin legal, emoţional, financiar, social şi parental, pentru a produce schimbarea de la casatorie la statutul de persoană singură. Acum este momentul când persoanele se simt asaltate de stres din cauza multitudinii de schimbări ce au loc la intervale scurte de timp – mutări, trecerea la condiții mai rele de trai, preluarea altor atribuţii ca părinți, schimbarea relaţiilor cu prietenii, rudele, etc. Dificultatea produsă de această etapă depinde, de procesul prin care s-a ajuns la decizia de divorţ. Daca unul dintre soţi consideră că a fost pur şi simplu aspru abandonat şi ţine cu orice preţ să iasă din această relaţie, restructurarea va fi mult mai dificilă. Deseori, în această perioadă, copiii sunt neglijaţi emoţional fiindcă părinţii sunt preocupaţi cu propriile lor nevoi. Deoarece există dovezi că acomodarea de după divorţ a copiilor depinde în mare măsura de insăşi acomodarea părinţilor, încurajez părinţii să continue să lucreze asupra propriilor lor probleme, deoarece rezolvarea cu succes a acestora este doar în beneficiul copiilor. In această etapă, psihologul mediază pe cei doi, și susține partenerii să ajungă la formula așa numitului ”divorţ fără vinovaţi”.

3. Refacerea de după divorţ şi recăsătorirea - După restructurarea iniţială, se concentreze pe probleme particulare precum: a face faţă singurătaţii, recâştigarea încrederii personale şi reconstruirea relaţiilor sociale. În acesta etapă, persoana proaspăt divorţată este ajutată să-şi reconstruiască un stil de viaţă autonom, să-şi elimine gîndurile auto-distructive despre divorţ şi despre sine, să-şi mobilizeze resursele pentru a atinge scopurile şi ambiţiile personale. Cu alte cuvinte - sa-si creeze „noi realităţi”. Se încurajează crearea unor noi ritualuri de cicluri ale vieţii precum redecorarea casei conform gusturilor personale, invitarea prietenilor la petreceri sau chiar se celebrează prima zi de singurătate.
Tot aici se acordă timpul necesar pentru tranziţia de la divorţ la recăsătorire. Se recomandă dizolvarea mitului precum ca recăsătorirea va lua locul familiei iniţiale.

În cazul în care divorțul se produce fără ca cei doi să conștientizeze etapele firești, apar problemele reale la partenerii deja singuri, care nu au comportamentul adecvat etapei în care se găsesc, care pot apela la regresii sau mecanisme de apărare disfuncționale sau se suspendă într-o deziluzie și rămîn blocați în depresia eșecului fostei relații, și astfel nu mai reușesc sa își refacă viața.

Divorţul şi copiii
Pentru a trece mai uşor peste trauma divorţului, copilul trebuie să păstreze pe cȃt posibil relaţii satisfăcătoare atât cu tata, cât şi cu mama. Este important ca familia să fie orientat spre faptul ca părintele care va trăi separat de copil (deseori acesta este tatăl), să participe maximum la educarea lui. Din fericire, sunt tot mai puţine femei care insistă asupra limitării contactelor copilului cu tatăl, plecat din familie, pentru că acesta din urmă „să nu-l influenţeze negativ”. Acest lucru este vizibil îndeosebi în situaţiile când apare „un tată nou”, adică mama se recăsătoreşte. O altă etapă în care este nevoie de consiliere psihologică pentru mamă, cum să organizeze pentru copil situaţia cu „doi tătici”, pentru a nu crea o problemă în plus acestuia. În această situaţie foarte mult depinde de părinţi: dacă ei nu se vor învinovăţi reciproc şi nu-l vor monta pe copil împotriva celuilalt, fiind cu el foarte sinceri, copilul se va acomoda destul de uşor.

Din păcate, părinţilor deseori li se pare că ascunzând divorţul de copil până în ultimul moment, ei cred că îl protejează de emoţii şi frământări în plus. În acest caz, consilierul-psiholog îi arată clientului ce anume simte şi trăieşte cu adevărat copilul. Deseori chiar însuşi comportamentul copilului – susceptibilitatea sporită, irascibilitatea, indispoziţia - indică faptul că ceva se întâmplă în sufletul lui. Părinţii trebuie să înțeleagă că copiii percep evenimentele orientându-se după reacţiilor adulţilor. Astfel, dacă mama percepe evenimentul ca pe o tragedie, este de aşteptat ca şi copilul să simtă la fel. Simptomele de anxietate, depresie şi problemele comportamentale au efecte negative asupra rezultatelor şcolare ale copiilor şi asupra acomodării sociale, între 6 luni şi un an de la divorţ.

Divorţul şi frica de singurătate

Există o problemă, îndeosebi întâmpinată de către cei ce divorţează, chiar şi în cazul când divorţul este pentru ei un pas bine planificat şi chiar intenţionat. Este vorba despre frica de singurătate, teama că, pierzând această familie, oricât de rea n-ar fi ea, niciodată nu va mai avea alta. Pentru aceste sentimente există întemeieri reale – atitudinea rea-voitoare din partea societăţii, lipsa cercului larg de prieteni şi cunoscuţi, barierele de vârstă, etc.
Una din temerile clienților mei, legate de divorţ, pot menționa despre posibila înrăutăţire a relaţiei persoanei divorțate cu grupul de referinţă: rude, prieteni, persoane noi cu care urmează să contacteze. Comportamentul celorlalţi faţă de o anumită peroană este în mare parte determinat de atitudinea acesteia faţă de sine însăşi. Atfel dacă el/ea este apatic, crede că nu merită să i se acorde atenţie, se simte vinovat, cei din jurul lui se vor comporta la fel. Vesel, încrezător în propriile decizii, individul, indiferent de situaţia familială, va atrage faţă de sine respect şi dragoste.
În cazul în care pe persoana divorțată o preocupă comunicarea deficitară şi dificultăţile de a se angaja într-o altă relaţie, atunci ea va fi orientată spre o poziţie mult mai activă în relaţiile cu alţi oameni. Evitarea de contact noi, deseori ascunde temerile propriului insucces, frica de a se pomeni respins şi părăsit din nou. Persoana va fi susținută în a-şi descoperi cât mai multe laturi pozitive în situaţiile de eliberare de conflictele conjugale: pentru unii, acest lucru înseamnă acordarea unei atenţii mai sporite serviciului, pentru alții – îmbunătăţirea stării de sănătate care a suferit în urma stărilor încordate, etc

Rezultatele cercetărilor empirice arată că divorţul este depăşit mai greu de către bărbaţi decât de femei, aceştia din urma încercând să ascundă acest lucru. De aceea, bărbații care trec printr-un divorț au nevoie de mai multă susținere și necesită a se discute cu mai multă grijă cu aceștia dând dovadă de multă răbdare şi bunăvoinţă şi demonstrându-le că trăirile legate de divorţ nu sunt umilitoare. Doar privind şi conştientizând în totalitate sentimentele, se poate porni la reconstruirea propriului viitor.

Irina Novac, psiholog de cuplu si familie

Articol scris pentru revista Actual

Cind avem nevoie de consultatia unui psiholog?

Ce este consilierea psihologică, cine beneficiază de ea și cum se desfășoară o ședință la psiholog? La acestea si alte intrebari ne rasunde Psihologul Irina Novac, care ne explica în ce cazuri trebuie să mergem la psiholog, ce vom vorbi cu el și în câte ședințe se poate rezolva o problemă cu care ne confruntăm, în cazul în care apelăm la psiholog.

Ce este consilierea psihologică ?
Consilierea psihologică este un proces de sprijin, de acordare de ajutor unei persoane pentru ca aceasta să-și atingă scopurile sau să-și resolve problemele. Consilierea psihologică este o forma de intervenție psihologică care se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situație de impas cu privire la rezolvarea unor situații de crize sociale, profesionale sau familiale.

Cum te poate ajuta consilierea psihologica ?
Spațiul terapeutic este un mediu sigur și securizant unde putem să: examinăm problema dintr-o altă perspectivă; abordăm situații dificile; înțelegem cauzele unei eventuale probleme; învățăm să facem față emoțiilor dureroase; identificăm modalități de alternativă, de abordare a unor situații sau probleme; ne dezvoltăm noi aptitudini și abilități.

Cui îi este indicată consilierea psihologică ?
Oricărei persoane, care dorește un interlocutor neimplicat într-o situație în care emoțiile sunt atât de puternice în cât impiedică găsirea unei rezolvări. De asemenea copiilor care au probleme de adaptare școlară sau de relaționare; Adolescenților care se simt dezorientați profesional sau au dificultăți de relaționare; Prinților care se confruntă cu greutăți în relaționarea cu copilul lor; Adulților care trec prin perioade dificile: presiuni profesionale, sociale, separare, stress. Consilierea este indicată tuturor persoanelor care au nevoie de susținere ori care doresc să facă schimbări importante în viața lor.

În ce situații se recomandă consilierea ? Când apelăm la psiholog ?
Atunci când în viața cuiva intervine o criză majoră, un obstacol, necesitatea luării unei decizii foarte importante. Consilierea poate fi de ajutor în situații ca: pierderea unei persoane dragi, probleme în cuplu, separare sau divorț, dificultați în relația părinte-copil, adaptarea la o nouă situație de viață, conflict decizional, pierderea stimei de sine, retragerea din viața socială, dependențe, tulburări de alimentație, experiențe traumati zante și altele.

Omul ca să se prezinte la psiholog, nu e de ajuns să aibă o problemă, ci să recunoască că o are. Unii oameni au nevoie de mult timp ca să se convingă de acest lucru. Tolstoi spunea că: „Există lucruri pe care nu le spui decât prietenilor tăi; există lucruri pe care nu le spui nimănui, și în final există lucruri pe care nu ți le spui nici măcar ție". Autodezvăluirea presupune o anumită doza de curaj. Cei slabi rămân acasă.

Despre ce se discută cu un psiholog?
În primele ședințe consilierul se focalizează pe capacitațile și forțele pe care le are clientul în confruntarea cu problemele din lumea care îl înconjoară. Asta înseamnă ascultarea aspectelor pozitive și celor negative. Oamenii vor vorbi despre ceea ce alții vor dori să audă. Dacă un consilier va asculta doar despre slăbiciunile și problemele clienților, aceștia vor vorbi doar despre acestea. Este bine și necesar ca pacientul să-și spună părțile frumoase ale vieții sale, dar acestea sunt doar o parte a imaginii vieții sale. Pe de altă parte dacă consilierul evită aspectele mai grele, la fel va face și pacientul.

Când trebuie să apeleze la consiliere un cuplu?
Într-un cuplu, unele situații pot fi mai ușor rezolvate, în timp ce în altele conflictul escaladează, scăpând de sub control. Multe dintre aceste interacțiuni negative sunt determinate de așteptările nerealiste ale partenerilor cu privire la celălalt sau de convingerile lor negative cu privire la relația în sine. Această gândire, nu face altceva decât să blocheze procesul de comunicare dintre parteneri și să genereze alte conflicte. În asemenea cazuri, un psiholog este de mare ajutor. Schimbarea, de orice natură de asemenea poate adduce un cuplu în cabinetul unui psiholog: aparitia unui copil, somaj, evoluție profesională a unuia dintre parteneri etc.

Ce motive aduc un cuplu la psiholog ?
Motivele pot fi diferite pentru fiecare dintre partenerii, deoarece felul în care ei văd și simt lucrurile este foarte diferit, personal. Sunt situații când partenerii simt că ceva "nu merge", dar nu pot spune ce anume. Vorbind despre aceste lucruri, le pot vedea cu mai multa claritate, iar rezolvarea problemei se conturează rapid. Rolul terapeutul în aceste cazuri este de a-i ajuta pe cei doi să vorbească despre ceea ce până atunci considerau penibil și de nespus. Sunt situații, însă, mai complexe când atât identificarea problemelor, cât și soluționarea lor necesită mai mult timp. Situații precum: certurile frecvente, indecizia de a rămâne în relație, infidelitatea, disfuncțiile sexuale, gelozia, violența verbală, fizică sau chiar sexuală.

Irina Novac, psiholog

Interviu realizat de Anastasia Popescu pt www.pentruea.md

Relatiile sexuale sub microscop – cum mentinem pasiunea de la inceput

Cât de importantă este legătura intimă într-un cuplu?
Pe parcursul dezvoltarii unei relatii de iubire, intimitatea dintre cei doi cunoaste o variatie fireasca a intensitatii si calitatii. Odata ce gradul de deschidere creste treptat, relatia si interactiunea devine tot mai profunda pe mai multe planuri. Daca exact la inceputul fazei de indragostire, partenerii urmaresc atingerea unui grad mare de intimitate, ulterior, cind se ajunge la iubirea profunda, aceasta dorinta pentru intimitate isi pierde din intensitate dar cistiga in calitate. Astfel, orice cuplu experimenteaza 2 tipuri de intimitate: una de tip fuzional – ce apare la indragostiti, cu o mare intensitate emotionala, si alta de tip matura – care apare dupa ce trece valul indragostirii, si permite mentinerea autonomiei si dezvoltarii personale. Astfel spus, intimitatea matura, constituie temelia relatiilor intime durabile. Ea ofera admiratie si incredere, convingerea ca partenerului nostru ii pasa de ce ni se intimpla, si avem intelegere reciproca etc. Intimitatea, nu se refera doar la contactul sexual, ci prin ea se intelege comunicarea gindurilor si a sentimentelor noastre foarte personale, si presupune sa impartasesti fiecare domeniu al vietii tale cu celalalt. Iar cind cunosti pe cineva in mod intim, inseamna a cunoaste in totalitate acea persoana.

Când credeți că e momentul cel mai potrivit pentru un cuplu să aibă relații intime?
Nu exista o regula comuna, de care trebuie sa tinem cont atunci cind decidem sa ne apropiem intim de partener. Dar e important ca sa comunicam acest lucru atunci cind ne simtiti pregatiti psiho-emotional. Iar aceasta pregatire se refera la sentimentul ca nu-ti va parea rau dupa asta. Bineinteles este si aspectul moral, in sensul ca nu mergi catre relatiile intime daca deja esti implicat intr-o relatie, sau daca inca nu ai depasit emotional fosta relatie. Deasemenea, acceptam sa avem relatii sexuale cu partenerul fata de care avem o atractie fizica, - obligatoriu! La fel, sunt ok si relatiile intime in cazul in care cei doi decid impreuna, de comun acord, ca vor sa se simta bine, fara implicatii afective. Si ar fi contraindicat sa mergeti catre o partida de sex atunci cind nu sunteti sigur, aveti careva temeri si indoieli, nu va simtiti atras, sau simtiti o anumita presiune la solicitarea celuilalt pertener. Astfel de contacte, vor fi mai degraba neplacute si stinjenitoare, care se va lasa cu emotii dezagreabile.

Care pot fi cauzele că partenerii nu mai sunt satisfăcuți în relațiile lor sexuale?
Armonia sexuala implica cunoasterea preferintelor, fanteziilor, obiceiurile partenerului, empatie, autodaruire. Daca asteptarile celor doi nu sunt implinite in privinta intimitatii fizice si emotionale, atunci relatia de cuplu va incepe sa sufere. Atunci cind unul din parteneri doreste intimitate sexuala, iar celalalt nu – primul se va simti respins si nedorit, iar in timp asta va perturba armonia sexuala dinte cei doi. Deasemenea unele din motivele care perturba relatiile sexuale in cuplu – ar fi problemele casnice cu grijile si neplacerile zilnice, lipsa sentimentului de libertate, lipsa noului si a neprevazutului, pictiseala din casnicie, diferentele de libido intre cei doi, stresul generat de problemele de la serviciu, dar si aparitia copiilor care schimba adesea substantial intimitatea sexuala a partenerilor.

De ce credeți că sexul devine nesatisfăcător după un timp într-o căsnicie?
O relatie de iubire pe termen lung aduce foarte multe avantaje, insa pentru viata sexuala, durata relatiei ucide putin din pasiunea si placerea sexuala prezente din plin la inceput. Exact lucrurile spre care tindem intr-o relatie de dragoste, si anume, familiaritatea, stabilitatea, si securitatea, diminueaza pasiunea si dorinta sexuala dintre cei doi. Astfel, casnicia se bazeaza in primul rind pe disponibilitatea partenerilor, iar acest lucru va inhiba libidoul si dorinta de sex. La fel placerea sexuala va fi umbrita si de neintelegerile dintre cei doi de la alte probleme ale vietii comune, sau comunicarea paradoxala si comunicarea superficiala – cind partenerul crede ca celalat stie ce el vrea, rutina relatiei, si lipsa emotiilor erotice.
Mai trebuie de mentionat ca sexul este privit ca un mod de a ne apropia emotional de partener, si devine prioritate si cerut intens cu cit accesul la partener este mai greu. Insa in cazul unei relatii de casnicie, stabile, sexul devine o simpla dorinta, care usor poate merge spre coada listei de prioritati, undeva dupa somn, munca, intilniri cu prietenii etc., deoarece cuplul are deja intimitatea emotionala. Astfel, frecventa sazuta a sexului in casnicie, nu neaparat semnifica viata sexuala deficitara. In cazul unei relatii de care partenerii nu sunt siguri, sexul poate fi frecvent, pentru ca devine principala metoda de a mentine partenerul linga el.

Credeți că problemele sexuale pot fi soluționate în cuplu sau cei doi parteneri trebuie să apeleze la consiliere specializată?
O relatie de cuplu din care lipseste sexul, va deveni o relatie vulnerabila. Iar sexul necalitativ este unul din subiectele de tensiune dintre cei doi, dar care se mascheaza adesea, sub diferite subiecte de cearta. Din pacate, partenerii unui cuplu care are probleme sexuale, nu va vorbi deschis despre asta, dar va dirija tensiunea acumulata la acest capitol, catre alte certuri, neintelegeri, reprosuri, invinuiri, acuzatii etc. Deasemenea nervozitatea, presiunile exercitate, sentimentele de frustrare, asa zisele astenii in cuplu, starea depresiva etc, vor fi urmarile unei vieti sexuale precare in casnicie. Cei doi pot demara un demers de solutionare a acestor probleme, doar daca au curajul sa vorbeasca deschis despre senzatiile si emotile lor, nevoile sale erotice, dorinta de nou, fantezii, etc deasemenea, vor avea rabdarea sa sa cunoasca aceasta latura si introducerea elementelor noi, dar acceptate si la celalalt partener. De multe ori, partenerii unui cuplu pot folosi sexul a pedeapsa pentru unele greseli comise de partener, in sensul ca refuza intimitatea pentru ca i s-a incalcat ceva din „contractul” relatiei. In cazul unor adevarate blocaje la acest capitol, cei doi va trebi sa abordeze intr-o forma cit mai securizanta si bazata pe respect si intelegere, problema care afecteaza viata lor sexuala, apelind la specialistii psiho-sexologi, sau cel putin la un pshoterapeut de cuplu, si nicidecum aminata, pentru ca astfel de probleme odata instaate nu se vor rezolva de la sine. Iar consecintele acestei probleme pot merge catre insatisfactie maritala si chiar catre disolutia cuplului.

Cum să găsească cuplurile longevive armonia în relațiile lor intime?
Pentru a readuce scinteia care era la inceputul relatiei, partenerii unui cuplu casatorit de ceva ani, trebuie sa creeze periodic putina distanta intre ei. Chiar daca casnicia ii face pe cei doi cei mai buni prieteni, cei mai buni parteneri de viata si suflete gemene care se cunosc atit de bine, aceste emotii, spre care se tinde de fapt, nu stimuleaza dorinta sexuala. Deci pentru ca dorinta sa fie intensa, trebuie de mentinut o anumita independenta pe care o aveau cei doi la inceput. Astfel cei doi nu trebuie sa aba acces unul la altul oricind, pentru a pastra libidoul activ. Un pic de distanta si separare, chiar micile secrete, vor stimula atractia si vor alimenta excitatia sexuala, pentru ca va genera putin din atmosfera de cucerire, care era la inceput.
Un alt aspect ce trebuie adus in relatia dintre soti, este noutatea. Pentru nimeni nu este un secret ca sexul cu un alt partener este excitant, tocmai pentru ca este ceva nou. Deci noutatea produce atractie. Este nevoie sa va redescoperiti unul pe altul in micile vacante pentru voi doi, serile romantice, petrecerea unor momente impreuna, ferite de ochii celoralti, etc. Deasemenea antrenati-va in activitati noi in calitate de cuplu, de ex: mersul la un eveniment, sau un seminar impreuna, vizionarea unui nou film, achizitionarea unui bun comun, celebrarea unor sarbatori de cuplu etc
La fel, sa nu se renunte la sarutarile tandre, si mingierile placute, care nu neaparat trebuie sa se termine cu sex. Ele vor creste in schimb, sentimentele de excitare, asteptare si anticipare.
Si nu in ultimul rind, revenirea la micile placeri ce va intrigau sentimentele – sms-urile cu de gluma, mici surprize, cadouri dragute, flori, mici atentii cu care va surprindeati la inceput.

Ce sfaturi ați da cuplurilor pentru echilibrul lor sexual?
De fiecare data cind apare o problema cu persoana iubita, indiferent de ce ordin nu ar fi, straduiti-va sa o rezolvati pe loc, fara a o amina sau a o ignora. Astfel, rezolvarea micilor probleme, vor permite partenerilor sa nu tensioneze relatia si astfel sa nu le fie afectata intimitatea sexuala. Desemenea recomand, discutii deschise despre viata amoroasa, si dorintele noi ce apar la cei doi. Deasemenea, abordati-va partenerul periodic in contexte erotice noi, care va genera emotii vii si va vor aminti de fluturasi din stomac!

Irina Novac, psiholog-consilier

Interviu realizat pt situl www.elegant.md

Sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate la copii (ADHD)

1.Cum facem distincția dintre un copil zvăpaiat, obraznic și unul care suferă de sindromul cu deficit de atenție și hiperactivitate? Care sunt principalele trăsături de comportament al copilului, care ar trebui să-i alarmeze pe părinți?
In general daca observam ca copilul nostru misca adesea miinile sa picioarele aparent fara logica sau se leagana pe scaun, sau se ridica deseori in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa stea asezat. Deasemenea daca vorbeste prea mult si ii este greu sa ramina linistit in jocurile sau activitatile placute. La fel ne va pune in garda daca copilul nostru ii este greu sa-si astepte rindul, sau sare adesea cu raspunsul fara sa astepte intrebarea pina la sfirsit, si ii intrerupe in mod repetat pe ceilalti, manifestind in mod frecvent un comportament impulsiv. Deasemenea, copii cu ADHD, au mari probleme de atentie, respectiv acesti copii nu reusesc sa dea atentie detaliilor, nu se pot concentra, nu asculta atunci cind ii vorbim, uita diverse lucruri sau pierde in mod repetat obiecte necesare activitatii sale, si le este greu sa-si organizeze activitatile. Si apoi, luam in calcul daca aceste manifestari sunt foarte evidente si se manifesta atit acasa, la scoala sau gradinita cit si in alte situatii si dureaza mai bine de 6 luni. Deasemenea, ne alarmam daca aceste simptome apar pina la 7 ani. In celelalte situatii, copilul nostru manifesta o simpla zbintuiala, pe un fundal de dispozitie maxima sau care se accentuiaza in perioadele de criza de virsta. Ceea ce face diferenta intre un copil activ si unul cu ADHD, este frecventa si intensitatea comportamentelor enumerate mai sus, si apar cu precadere in situatiile cind copilul ar trebui sa se concetreze si sa aiba rabdare, de ex: cind isi desfasoara o activitate de invatare sau cind ia masa.

2.De ce apare sindromul ADHD la copii? Care ar fi factorii care determină apariția acestor comportamente la cei mici?
Pana in prezent nu exista o explicatie clara care explica aparitia hiperactivitatii dar se considera ca principala cauza ar fi anumite dereglari ale functiei cerebrale, determinate de complicatii in timpul sarcinii, sau nasterii, factori ereditari, si alimentatia sugarului, bogata in zaharuri, carbohidrati si dulciuri. De ex: copii nascuti timpuriu, sau mame care au consumat alcool in timpul sarcinii, sau au fumat dar si conditiile in care traiesc copii, adica familia, gradinita sau scoala care ar influenta simtitor evolutia tulburarii. Si ma refer aici la regulile foarte dure sau limitele si avertismentele excesive, adesea incalcate de copil, va determina un cerc vicios al experientelor negative si vor influenta comportamentul social al copilului.

3.Este adevărat că băieții sunt mai susceptibili la această boală decât fetele? De ce?
In general, cam 3-7 % din copiii cu virsta scolara sufera de tulburare de hiperactivitate. Iar raportul dintre baieti si fete este de 2:1. Baietii in general sunt mai activi si mai agresivi, la nivel de instinct, si au tendinta sa-si asume mai usor riscuri, in comparatie cu fetele care sunt mai linistite de firea lor si mai docile. Ele au nevoie de incurajari pentru a fi mai active. Deasemenea e important de retinut ca aproximativ 30% dintre copii cu ADHD repeta clasa o data, 40% intra in programele de educatie speciala, iar 30% nu reusesc sa finiseze liceul.

4.Cine ar trebui să depisteze această boală? Cine se face responsabil de descoperirea la timp a sindromului ADHD?
Desi aceasta tulburare este greu de depistat pina la virsta de 3 ani, informatiile furnizate de parinti permit identificarea simptomelor premergatoare aparitiei acestei tulburari de comportament. Parintii sunt primii care oserva ca copilul lor are obiceiuri nesanatoase legate de somn, iritabilitate, deasemenea ei observa ca acesti copii sunt mai greu de consolat cind pling, sunt mai obositori, mai stresanti si mai problematici. Iar diagnosticul propriu-zis de hiperactivitate il poate stabili un specialist, care poate fi medicul pediatru, iar acesta va poate directiona catre un neurolog pentru copii, un medic psihiatru sau un psiholog clinician. Deasemenea aici este important sa se faca un diagnostic diferentiat intre simptomele de agitatie, neliniste si auto-control scazut determinate de anxietate, sau suprasolicitarea la gradinita sau scoala, sau hiperactivitate indusa de medicamente, sau problemele de concetratie care apar la copii cu dispozitie depresiva si tulburari emotionale etc.

5.Ce se poate întâmpla, dacă sindromul ADHD nu este depistat la timp?
Acesti copii vor prezinta performante scolare scazute si vor avea frecvente probleme de invatare. Deasemenea, copiii de tip hiperactiv dominant impulsiv, vor fi expusi riscului din punct de vedere social. La fel copii cu ADHD continua sa indeplineasca criteriile de diagnostic si in adolescenta, virsta la care ei sunt insuficienti pregatiti pentru a face fata cerintelor programului liceal, ce solicita abilitati de studiu individual. Obiceiurile proaste de lucru, lipsa abilitatilor organizatorice si gradul scazut de perseverenta vor duce frecvent la probleme scolare grave in perioada liceului. Alte probleme sociale si emotionale specifice acestor persoane sunt reprezentate de riscul sporit de tot felul de accidente, adoptarea frecventa a unor comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri, sporturi extremale etc. Deasemena, copii care erau mai impulsivi, mai agresivi, vor dezvolta tot mai multe probleme de socializare, care vor lua forma absenteismului scolar, a minciunii si a furtului.

6.Această problemă trebuie tratată sau trece de la sine?
In general, manifestarile de hiperactivitatea debuteaza inainte de virsta de 3 ani, si evolueaza in perioada scolarizarii. Incepind cu adolescenta, se reduce din nelinistea corporala, dar se mentin dificultatile atentionale si orientarea spre actiuninile impulsive. Deci odata cu virsta, se reduce agitatia, problemele de concentrare si impulsivitatea, dar acestea ramin totusi mai accentuate decit la alti adolescenti. Asadar, aceasta tulburare necesita interventie si nu aminare sau toleranta in ideea ca in curind va trece.

7.Ce presupune tratamentul?
In cazul copiilor hiperactivi se recomanda sa se intervina printr-un program complex de terapie comportamentala, in mediul lor de viata. Ma refer aici la aplicarea anumitor tehnici de autocontrol si dezvoltare a atentiei si concentrarii in familie prin instruirea parintilor si rude, in gradinita sau scoala, de catre educatori si invatatori, si lucru nemijlocit cu copilul prin training-uri si programe psiho-pedagigice. In cazul diagnosticului de ADHD se intervine si cu tratament medicamentos. Deci psihoterapia comportamentala va pune accent pe influentarea comportamentelor problema prin consecinte negative si pozitive, gestionarea comportamentului si imbunatatirea conduitelor copiilului specifice virstei. Asadar programele de management situational au rolul de a determina o schimbare comportamentala prin intermediul recompenselor. Copii cu ADHD raspund cel mai bine la ceste programe ce prevad intariri imediate ale comportamentului adecvat, contin obiective clar definite si vizeaza comportamente specifice.

8.Ce ar trebui să facă părinții pentru a-și ajuta copilul să depășească această stare?
In mod frecvent, parintii copiilor cu probleme comportamentale au impresia ca nimic nu merge bine, iar copilul lor are doar probleme. Intrebati care este problema, ei vor raspunde: Totul, de dimineata pina seara totul merge greu! Insa daca ei doresc sa obtina modificarea comportamentului copilului, este nevoie de o o imagine clara asupra dificultatilor, unde ele apar, si care sunt acestea. Deci mai inti trebuie sa identifice problemele. Apoi, parintii trebuie sa manifeste interes pentru instruirea in programele de interventie psiho-pedagogica elaborate de catre un psihoterapeut specialist in problematica copiilor si adolescentilor. Aceste programe vor presupune fise de lucru, ghid cu reguli clare si sistem de recomense de intarire a comportamentelor dezirabile.

9.Din câte știu, un mijloc prin care se poate trata ADHD, este consilierea psihologică. Ce presupune aceasta și cât de eficientă este?
De fapt, acesti copii necesita un program de interventie nu neaparat la cabinetul psihologic, dar acasa, la gradinita sau scoala si in alte situatii din viata copilului, zi de zi. De consiliere psihologica au nevoie mai degraba parintii, unde impreuna cu psihologul pot identifica situatii care declanseaza comportamentul hiperactiv, si invata cum sa dezvolte la copilul lor concentratia, atentia si rabdarea, prin tot felul de tehnici si strategii comportamentale. In cazul copiilor cu hiperactivitate sunt eficiente programele de interventie situationala imediata. Deasemenea sunt eficiente si centrele speciale pentru dezvoltarea copiilor, ce vin cu activitati si masuri psihologice de corectie prin joc, si activitati pedagogice, astfel ca acesti copii sa poata sa se integreze cit mai optim in colectivele de copii.

10.Ce sfaturi le-ați oferi părinților al căror copii suferă de sindromul ADHD?
Parintilor le sugerez sa-si managerieze atent starile de furie si cele de lipsa de rabdare, sa observe si sa se concentreze pe aspectele pozitive ale copilului lor, sa citeasca si sa fie la curent cu informatie noua din domeniu pentru a-si sprijini copilul, sa tina legatura si dialogul cu educatorii si profesorii copilului sau si sa ceara ajutor specializat ori de cite ori are nevoie.

Irina Novac, psiholog
Interviu realizat pt situl familia.md

Depresia din sezonul rece - cum o recunoastem si ce facem pentru a scapa de ea

Sosirea iernii, vine cu zile mai scurte, cu temperaturi în scădere, cu soare mai puțin prezent, toate acestea ne influențează starea psihică și crează un adevărat disconfort fizic. Așadar, schimbările care se petrec în starea de spirit, an de an, odată cu venirea iernii, țin de astenile de sezon, și simptomele ei trec odata cu venirea soarelui de primăvară.

Simptomele sunt diverse, de la oboseala fizică și dorința de a dormi mai mult de 8 ore, tristețe, iritabilitatea, deficit cognitiv manifestat prin: dificultăți de concentrare, atenție scăzută, lipsa inițiativei, îngreunarea activităților curente, care în mod normal ar fi ușor de executat, insatisfacția în activitatea de lucru, nevoia de a mînca dulce și a consuma alcool, greutate în corp, diminuarea libidoului, sentiment de inutilitate etc.

Dacă observați aceste simptome, care se repetă toamnă de toamnă, e semn că suferiți de tulburarea afectivă de sezon. Și dacă vă lăsați conduși de aceste simptome, puteți dezvolta o adevărată depresie. Tocmai pentru că apare o anumită izolare și fugă în singurătate, se neglijează relațiile și astfel nu ne mai implicăm afectiv ca pînă acum. Suprapusă peste simptome de anxietate, afecțiuni psihosomatice, depresii cronice, etc astenia de toamnă va duce la agravarea și intensificarea acestora, în perioada rece a anului. Iar astfel ne alarmăm și începem să mergem la medici, încercînd să găsim cauza medicală, facem tot felul de tratamente, fără să ne dăm seama, că ne lovim de o dificultate de adaptare a organismului nostru la venirea iernii.

Cele mai afectate de depresia de sezon sunt femeile, mai ales cele trecute de vîrsta de 30 de ani, care devin mult mai sensibile și influențate de timpul de afară, persoanele cu temperament melancolic și flegmatic, deasemenea persoanele cu personalitate de tip distimic, adică predispuse la stări melancolice și tristețe.

Ce facem?

1. În primul rînd nu renunțăm la sport și activitatea fizică. Chiar dacă afară plouă sau e frig, nu ne izolăm în casă, ci facem plimbări scurte, ne întilnim cu prietenii, și mergem pe jos 30 minute zilnic. Asta ne va umple de energie și ne va aduce o bună dispoziție.

2. Dormim suficient, fără a amîna trezirea de dimineață. Putem recompensa însă sîmbătă și duminica, cînd ne oferim posibilitatea să lenevim un pic mai mult în pat.

3. Mîncăm mai consistent, tocmai pentru că frigul ne consumă caloriile, dar fără să exagerăm cu dulciurile, alcoolul sau alimentele grase. Urmărim să avem la masă alimente ”vii”: mere, usturoi, citrice, legume de sozon etc

4. Ne înconjurăm de culoare! – Alegem să îmbrăcam haine comode dar și frumos colorate, pentru a ne ne spori buna dispoziție. Deasemenea aducem culoare și la birou, prin gadjet-uri viu colorate, sau prin o noua floare de ghiveci. Nu neglijăm nici casa noastră, amenajînd un colț viu colorat unde ne retragem pentru a ne ralaxa.

5. Ne ascultăm corpul și ne alităm cu o procedură SPA sau un masaj relaxant. Facem băi cu sare, cu ierburi calmante, pentru a ne odihni corpul, a ne răsfăța simțurile și a ne echilibra mintea.

6. Ne organizăm munca și evităm suprasolicitarea. Dacă e posibil chiar amînați anumite proiecte mari, pentru primăvară, cînd vă veti simti mai energici. În schimb ne dozăm cu activități plăcute și relaționăm cu oamenii scumpi, comunicăm calitativ și ne manifestăm atașamentul față de ei.

7. Iar dacă vedeți că simptomele nu dispar, dar se intensifică și lipsa de sens vă copleșește, atunci ar fi cazul să apleați și la un psiholog. Consilierea psihologică Vă va ajuta să Va priviți altfel, să meditați la reușitele și capacitățile Dvs., deasemenea să Vă evaluați motivațiile și resursele nebănuite de care dispuneți.

Va doresc o iarnă ușoară, plină de arome și discuții de suflet!

Irina Novac, psiholog consilier