Despre apropierea fizică şi nevoia de intimitate

”La început relaţia noastră era fascinantă.
După un timp însă am început să am o stare proastă,
un sentiment ciudat cu privire la mine, şi mai tîrziu
am început să simt la fel şi în legătură cu partenerul meu.
Au început discuţiile, ne tot certam şi în final
ne-am despărţit. Acum suntem străini.”

Eu am numit acest sindrom – Sindromul ”dimineţii-de-după”. Ne trezim dimineaţa şi descoperim că intimitatea de fapt nu există. Relaţia sexuală nu ne mai satisface. Ne trezim că ceea ce am obţinut nu este deloc ceea ce ne doream la început. Rămân doar doi oameni, fiecare concentrat asupra propriei persoane, căutînd satisfacţie personală. Elementele dragostei autentice şi ale intimităţii nu se pot realiza instantaneu, iar în căutarea armoniei, te trezeşti deodată într-o stare de dezechilibru.

Viaţa fiecăruia dintre noi are nişte domenii esenţiale. Avem nevoi fizice, emoţionale, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste cinci componente sunt făcute pentru a lucra împreună în mod armonios. În goana noastră după intimitate, noi aşteptăm ca nevoia să ne fie împlinită acum, sau chiar mai repede. Una din problemele noastre este că vrem rezolvări imediate. Când într-o relaţie nevoia de intimitate nu este împlinită, căutăm o soluţie imediată. Ce căutăm mai întâi ? Domeniul fizic, intelectual, social, emoţional sau spiritual ? Domeniul fizic, fără îndoială. Este mult mai uşor să ajungi la intimitatea fizică decât să cultivi o relaţie de intimitate cu cineva în oricare din cele patru domenii. Poţi să ajungi la intimitate fizică cu o persoană de celălalt sex doar într-o oră, sau poate numai într-o jumătate de oră, în funcţie de impuls. Însă vei descoperi în curînd că relaţia sexuală nu oferă decȃt cel mult, o satisfacţie temporară a unei dorinţe superficiale. Există însă o dorinţă mult mai adâncă, rămasă fără nici un răspuns.

Ce rămâne de făcut atunci când farmecul se risipeşte, şi cu cât ai mai mulţi parteneri sexuali, cu atât eşti mai puţin satisfăcut ? Raţiunea ne spune că suntem îndrăgostiţi lulea, însă sentimentul de vinovăţie şi de insatisfacţie ne bântuie în continuare. Am cunoscut tinere şi tineri care căutau intimitate, sărind de la o relaţie la alta, începând fiecare nouă aventură cu gândul: ” Am găsit o relaţie care o să dureze”.

Eu cred că ceea ce căutăm de fapt, nu este relaţia sexuală. Ceea ce ne dorim cu ardoare este intimitatea.

Ce este intimitatea ?

În ziua de azi termenul de – intimitate, a căpătat conotaţii sexuale. Însă el are o semnificaţie mult mai largă. Intimitatea se referă la toate aspectele vieţii noastre la cel fizic, dar totodată şi la cel social, emoţional, intelectual şi spiritual. Intimitatea presupune comuniune totală, împărtăşirea vieţii tale cu celălalt pe de-a-ntregul. Oare nu am simţit fiecare, la un moment dat, acea dorinţă de apropiere, de contopire, dorinţa de a împărţi viaţa cu cineva în totalitate ?
Marshall Hodge în lucrarea sa Your Fear of Love (Frica ta de dragoste), menţionează că: ”Noi tânjim după momentele de în care dragostea este exprimată, tȃnjim după apropiere şi tandreţe, însă în mod frecvent, într-un moment critic, adesea dăm înapoi. Ne este teamă de apropiere. Ne este frică de dragoste.” Autorul, în lucrarea de faţă mai spune: ”Cu cât te apropii mai mult de o persoană, cu atȃt posibilitatea de a fi rănit creşte mai mult.” De cele mai multe ori, această frică de durere ne împiedică să realizăm intimitatea adevărată.

Intimitatea se referă la comunicarea gândurilor şi a sentimentelor noastre foarte personale, şi presupune să împărtăşeşti fiecare domeniu al vieţii tale cu celălalt. A cunoaşte pe cineva în mod intim, înseamnă a cunoaşte în totalitate acea persoană.

Presupun că fiecare din voi veţi spune ca aţi fost deja răniţi şi aţi suferit într-o relaţie. Întrebarea care se pune este: ”Cum reacţionez în faţa acestei suferinţe ?” Pentru a-şi ascunde suferinţa mulţi dintre noi adoptă o poziţie dublă. Îi spunem cuiva: ”Uite, îmi doresc să ne apropiem unul de celălalt. Vreau să iubesc şi să fiu iubit/ă... dar stai puţin, eu am mai fost rănit/ă înainte. Nu, nu vreau să vorbesc despre subiectul cutare sau cutare. Nici nu vreau să aud despre asta.” În inima noastră ridicăm ziduri pentru a nu lăsa pe nimeni să pătrundă înăuntru şi să ne rănească. Dar acelaşi zid care-i împiedică pe alţii să se apropie, ne ţine şi pe noi blocaţi înăuntru. Rezultatul ? Suntem cuprinşi de un sentiment de singurătate, iar dragostea şi intimitatea adevărată sunt imposibile.

Atunci de unde ne poate veni puterea să mai iubim şi să mai sperăm că totuşi intimitatea poate fi experimentată, că putem gusta adevărata dragoste ?

Cititi câteva sfaturi practice pentru a clădi o intimitate mai adâncă in articolul "Pasi catre stabilirea intimitatii".

Irina Novac, psiholog