Despre frigiditate sau teama de plăcere

Un număr mare de cercetători consideră că în multe de cazuri de căsnicii, actul sexual se realizează fără producerea orgasmului la femei.
Guttceit susţine că din 10 femei, 4 nu simt nimic în timpul actului sexual şi îl suportă fără a avea nici cea mai mică senzaţie agreabilă în timpul fricţiunii, şi fără a avea nici o idee despre voluptatea ejaculării. Debrunner adaugă că, chiar 50% din femei sunt insensibile; la peste 50% dintre femeile din estul Elveţiei, nu se poate vorbi despre un libido propriu-zis (libido sexualis). Otto Adler consideră această cifră ca fiind foarte mare şi mult prea ridicată. Autorul afirmă că anaesthesia sexualis feminarum totalis et partialis se numără procentual în decade. Ea nu scade sub 10%, totuşi este foarte probabil să fie semnificativ mai ridicată: 20, 30, poate chiar pînă la 40%.

Aceste cîteva informaţii demonstrează importanţa şi frecvenţa mare a anesteziei feminine – frigiditatea – cea mai răspîndită formă de tulburare sexuală la femei.
Femeia frigidă este doar în cazul cînd aceasta, în orice împrejurare şi condiţii, în ciuda relaţiilor armonioase cu partenerul, nu este aptă de a trăi dorinţa satisfacerii instinctului sexual sau a libidoului.

Frigiditatea – defineşte situaţia femeii caracterizată prin imposibilitatea de a avea orgasm prin contact sexual cu partenerul heterosexual. Din punct de vedere clinic, frigiditatea se asociază cu stările de nelinişte, iritabilitate, tensiune psihică, sentiment de insatisfacţie – toate acestea contribuind la cristalizarea în timp a unui complex de inferioritate al femeei.
Conform Dicţionarului de psihiatrie şi psihopatologie clinică, frigiditate (eng. frigidity) – înseamnă imposibilitatea din partea unei femei de a trăi o juisanţă normală în cursul raporturilor sexuale.
Absenţa orgasmului poate fi determinată şi de partener, fără să constituie însă frigiditatea. Decisivă rămîne necesitatea contactului erotic. Doar în cazul absenţei libidoului la femeia care a trecut de pragul maturizării fiziologice, deşi are relaţii intime cu bărbatul iubit, se poate vorbi cu siguranţă despre frigiditate. Instinctul sexual, condiţionat de regulă de împrejurările de viaţă, apare la unele femei foarte tîrziu, astfel că acestea se consideră ani în şir frigide pînă cînd, întîlnind un bărbat, le trezeşte sexualitatea.

Sunt considerate frigide şi femeile la care libidoul apare foarte rar, foarte slab şi nu provoacă, cu toate mȃngȃierile partenerului, dorinţa efectuării actului sexual. Astfel de femei se întîlnesc relativ des; aceasta nu observă absenţa actului sexual, niciodată nu sunt iniţiatoare efectuării lui şi, din lipsa sau din manifestarea slabă a instinctului sexual, arareori au cunoscut complexitatea senzaţiei de plăcere.

În unele cazuri frigiditatea este totală, caracterizîndu-se prin absenţa dorinţei şi plăcerii sexuale. Este aşa-numita afrodizie – tulburare profundă şi totală, cel mai bine suportată de femeie, care rareori se adresează medicului din cauza acestei insuficienţe totale. În schimb, o va face adesea în cazul frigidităţii parţiale, în care plăcerea sexuală există, dar rămȃne incompletă. Avem de-a face în acest caz cu raritatea sau cu absenţa orgasmului în relaţiile sexuale, care rămȃne satisfăcătoare în perioada în care precede juisarea finală. O va face şi în cazurile de frigiditate dureroasă.

Tipologie şi forme ale frigidităţii:
După data la care apare, distingem frigiditate primară şi frigiditate secundară. Cea dintîi apare la primele raporturi sexuale. Frecventă la tînăra căsătorită, frigiditatea cedează adesea în mod spontan de îndată ce cuplul a dobîndit o anumită dezinvoltură în viaţa intimă comună. Pentru femeia virgină, deflorarea este întotdeauna un şoc, – o castrare repetată pe care o poate depăşi doar în condiţii favorabile. Bărbatul trebuie să ştie că orice femeie este frigidă la început şi că frigiditatea ei dispare de la sine dacă ea este sănătoasă, iar el nu e lipsit de tact. Femeia este temătoare faţă de o trăire ce i-a fost interzisă din vremea copilăriei. Acolo unde teama domină nu există nici o trăire plină de plăcere – susţine psihanalistul W. Reich. Frigiditatea secundară survine după o lungă perioadă de viaţă sexuală satisfăcătoare.

Literatura de specialitate deosebeşte trei tipuri de femei frigide:
1. Femeia absolut frigidă – la ea nu apare nici fenomene ale plăcerii iniţiale, nici senzaţii rudimentare de orgasm.
2. Femeia relativ frigidă – orgasmul apare foarte rar sau este doar slab schiţat. Dorinţa este scăzută.
3. Femeia pasionat frigidă – aceasta este femeia care în ciuda dorinţei fierbinţi şi a plăcerii iniţiale accentuate, nu poate obţine nici un orgasm.

Cauze şi posibile explicaţii:
Cauzele obiective ale frigidităţii nu pot fi întotdeauna depistate chiar şi în cazul unui examen psihologic şi somatic minuţios. La origine se poate găsi o cauză organică (maladie generală endocrină sau neurologică, maladii locale: uterine, vaginale, vulvare, perineale etc). Ginecologii şi sexologii au constatat de nenumărate ori că femeia care evită actul sexual, în cazul unor nesemnificative afecţiuni ale organelor din bazinul mic va acuza mai des şi mai mari dureri în procesul contactului sexual, decȃt femeia care suferă de aceleaşi afecţiuni, dar cu un libido normal. Frigiditate poate fi determinată de dereglarea schimbului de substanţe, afecţiuni interne, folosirea îndelungată a unor medicamente. Uneori frigiditatea se poate manifesta în urma unor intervenţii chirurgicale, legate de eliminarea uterului, a ovarelor sau a ambelor organe, mult mai rar un rol decisiv revenind factorului hormonal. Cel mai adesea însă, cauză este psihologică, afectivă (conflict cu partenerul, adulter, avort, diverse tulburări nevrotice). Unele femei invocă absenţa instinctului sexual după naşterea unui copil. Această cauză se explică prin copleşirea femeii de sentimentul maternităţii şi trecerea soţului pe planul doi. Printre cauzele de ordin psihogen se pot regăsi trăirea unui sentiment puternic de vină sexuală, precum şi experienţe psihotraumatizante de ordin sexual din trecutul femeii.

Frigiditatea unor femei este determinată de particularităţile lor de viaţă, cum ar fi atitudinea tatălui faţă de mamă, educaţia severă a părinţilor şi educatorilor cu o atitudine negativă faţă de sexualitate, şocuri psihice puternice şi alte cauze. Deşi activitatea profesională nu are o influienţă negativă asupra sexualităţii, s-a demonstrat că o femeie supraîncărcată mereu la serviciu şi acasă cu griji, conflicte şi necazuri, pierde orice interes de actul sexual. În concediu şi după o rezolvare a problemelor şi sarcinilor, ea va deveni din nou tandră cu partenerul său.
Psihanalistul W. Stekel în lucrarea sa ”Psihologia eroticii feminine”, enumeră ca cauze ale frigidităţii: tendinţe homosexuale, frȃnele morale, ura împotriva seducătorului, fixaţii infantile asupra mamei sau fixaţii oedipiene asupra tatălui, teama de castrare etc. În acelaşi timp, autorul susţine că „în realitate nu există femeie frigidă; ... nu există nici o femeie absolut insensibilă.” Femeia insensibilă este doar cea care nu şi-a găsit forma adecvată de satisfacere. Vina pentru anestezia feminină o poartă în mare parte lipsa de experienţă şi neîndemînare a bărbaţilor. De aceeaşi părere este şi Havelock Ellis, ce afirmă în lucrarea sa „Senzaţia sexuală”: Faptul că o femeie rămîne frigidă cu unul, ba chiar cu mai mulţi bărbaţi, unul după altul, nu dovedeşte nicidecum că ea nu ar fi în stare să se simtă sexual puternic, ci doar că aceşti bărbaţi nu au fost în stare să deştepte această senzaţie sexuală. Femeia este în mare măsură un organism sexual la care instinctul sexual poate fi complet inconştient şi de aceea, foarte greu s-ar putea susţine că o femeie nu ar fi manifestat niciodată urme de instinct sexual.

O altă cauză posibilă frigidităţii ar fi teama de a rămîne însărcinată. Multe femei şi fete cred că orgasmul se află în relaţie cu graviditatea. Multe experienţe o dovedesc, dar experienţa arătă şi contrariul. Kisch scrie despre legătura frigidităţii cu sterilitatea. De cele mai multe ori medicul observă frigiditatea cînd este legată de sterilitate. Autorul a observat că 38% din femeile sterile examinate erau frigide. În realitate, frigiditatea este printre factorii care determină sterilitatea, dar nu o atrage după sine în mod neapărat.
Frigiditatea poate fi consecinţa unei autopedepsiri, unei penitenţe pentru o vină oarecare, deasemenea, o promisiune solemnă secretă poate să producă această insensibilitate. Chiar simpla idee depre caracterul dăunător şi periculos al orgasmului poate fi cauza frigidităţii.

Deasemenea un factor care împiedică orgasmul este teama: orice teamă distruge libidoul şi împiedică apariţia orgasmului. Cea mai răspȃndită este teama de infecţii. Numeroase femei susţin că acest gȃnd împiedică apariţia orgasmului. Numeroase exemple demonstrează faptul că multe femei renunţă în mod voit la plăcere ca penitenţă pentru pretinse păcate. Deasemenea există femei care se tem de plăcere pentru că devin prea slabe şi atunci se tem să nu fie învinse. Multe femei se tem tocmai de propia lor pasiune. În acest mod tocmai cele mai pasionale femei devin insensibile.

Pentru o femeie frigidă viaţa sexuală, chiar cu bărbatul iubit, este considerată un rău iminent. Ea nu participă la actul sexual, îl face fără plăcere, doar de dragul bărbatului. Femeile frigide nu sunt în stare nici măcar să-şi imagineze senzaţiile sexuale. Unele dintre acestea se lasă mîngȃiate, dar pînă la un punct anume. Cum însă bărbatul simte necesitatea apropierii în continuare, ele ocolesc dezmierdările. Asemenea femei consideră absenţa necesităţilor sexuale o trăsătură de valoare, de caracter, apreciind manifestarea fizică a dragostei ca ceva imoral şi josnic. Ele nu vor vedea nimic demn în dragoste, deoarece niciodată nu le-a fost dat să trăiască sentimentul apropierii depline între două persoane care se iubesc în procesul actului sexual pentru satisfacerea şi fericirea reciprocă.
Actul sexual pentru femeia frigidă este întotdeauna o povară şi îi pare brutal – sustine W. Reich. El devine pentru ea şi pentru soţul ei, care pe drept, raportează repulsia ei la sine, o obligaţie împovărătoare. Într-un asemenea caz, nici măcar o sublimare nu poate fi de ajutor, deoarece starea precară a vieţii sexuale atacă şi sublimările deja existente, descompunȃndu-le. Adesea, incapacitatea de a lucra apare pe acest fundal. Nu mai rămȃne decȃt alegerea între nevroză şi infidelitate conjugală.

Indispoziţia, durerile de cap, oboseala vor fi pentru femeile frigide motive adesea invocate pentru a refuza contactul sexual. Există şi femei care, de frica apropierii actului sexual, se indispun, încercînd astfel să-şi explice lor şi partenerului absenţa dorinţei. Pentru ele actul intim este un chin psihic şi chiar fizic adeseori. Femeile frigide se bucură dacă au scăpat de actul sexual sau dacă aceasta constituie o etapă trecută, reproşîndu-le soţilor că „doar asta le stă în cap”. Părerea lor este că o căsnicie nu este doar pentru „aşa ceva”, mult mai important fiind înţelegerea reciprocă în manifestarea dragostei în viaţa conjugală de zi cu zi. În felul lor, ele au dreptate, dar scopul pe care îl urmăresc este cu totul altul: excluderea deplină a vieţii sexuale din căsnicie. La întrebarea privind numărul contactelor sexuale, femeile frigide vor raspunde: o dată pe săptămînă sau chiar pe lună.
În unele căsnicii cauza primordială a certurilor o constitue problemele sexuale. Bărbatul devine irascibil şi insuportabil cînd soţia îl refuză invocînd noi motive, prefăcîndu-se că doarme sau culcîndu-se după ce el adoarme. Nu rare sunt cazurile cand acesta, după încercări zadarnice, caută s-o posede prin forţă. Multe femei frigide acceptă divorţul pentru a scăpa de obligaţia actului sexul. Unii bărbaţi se refugiază în masturbaţie, alţii stabilesc relaţii extraconjugale, majoritatea însă rămîn credincioşi fără a dori o altă femeie, mulţumindu-se cu smulgerea uneori a unei jalnice părţi de plăcere.

Cu toate acestea, femeile frigide au succes în activitatea profesională, unele dintre ele au un permanent sentiment al maternităţii şi al dragostei faţă de copii, considerȃndu-se fericite în viaţă şi căsnicia lor.

Irina Novac, psiholog